1:7 Dar voi avea milă de casa lui Iuda, şi-i voi izbăvi prin Domnul, Dumnezeul lor; dar nu-i voi izbăvi nici prin arc, nici prin sabie, nici prin lupte, nici prin cai, nici prin călăreţi.
Dar voi avea milă. Starea spirituală a regatului de sud, ,,casa lui Iuda” era mult mai bună decât aceea a regatului de nord. Cu toate că se vedea o decădere spirituală în Iuda, naţiunea ca un tot încă mai ţinea, mai mult sau mai puţin, la cultul lui Dumnezeu, la Lege, la slava Templului şi la jertfele care îndreptau atenţia la ,,Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1,29). Aceasta atrăgea mila lui Dumnezeu asupra regatului de sud într-un contrast mustrător cu aceea retrasă de la regatul lui Israel.
Şi-i voi izbăvi. Dumnezeu l-a izbăvit pe Iuda de soarta suferită de Samaria în 723/722; El l-a izbăvit mai târziu de Sanherib omorându-i pe cei 185.000 de oameni din tabăra asiriană (2Regi 19,35.36; Isaia 37,36.37).
Nu-i voi izbăvi nici prin arc. Iuda, deşi atins de idolatrie, a păstrat într-un grad considerabil devoţiunea şi încrederea lui în Dumnezeu mai mult decât în tăria militară aşa cum a făcut Israel. Amintirea în detaliu a forţelor armate de aici scoate în evidenţă în mod izbitor adevărul că atunci când Dumnezeu Îşi izbăveşte poporul nu are nevoie de arc sau de sabie, de cai sau de călăreţi pentru a câştiga victoria; şi că acestea, când sunt folosite, nu pot izbăvi fără El (vezi Psalmi 20,7; Isaia 31,1).