1:4 Şi Domnul i-a zis: Pune-i numele Izreel; căci peste puţină vreme, voi pedepsi casa lui Iehu, pentru sângele vărsat la Izreel, şi voi pune capăt domniei lui peste casa lui Israel.
Izreel. Sensul numelui ebraic este ,,Dumnezeu va semăna” sau ,,Dumnezeu va împrăştia”. Din cauză că în vechime sămânţa era împrăştiată în procesul semănării, cuvântul ,,a împrăştia” a ajuns să aibă şi înţelesul de ,,a semăna” sau de ,,a sădi”. Cel dintâi înţeles al numelui Izreel s-a aplicat la timpul necredincioşiei Gomerei, ca urmare a căreia Osea a ,,împrăştiat-o” sau a împiedicat-o, adică a îngrădit-o şi i-a restrâns privilegiile. Mai târziu când s-a pocăit Osea a ,,sădit-o”, adică a reaşezat-o în vechea ei poziţie şi în vechile ei privilegii (vezi comentariul la cap. 2,22). De asemenea este un joc de cuvinte tipic ebraic în contrastul dintre cuvântul Izreel şi Israel: acesta din urmă se referă la a lupta cu Dumnezeu spre mântuire (vezi comentariul la Geneza 32,28), iar cel dintâi aşa cum este folosit aici, este o referire la împrăştierea din partea lui Dumnezeu spre nimicire. Numele celor trei copii ai profetului sunt semnificative, îndreptând atenţia spre pedepsirea de către Dumnezeu a poporului Său pentru păcatele lor.
Pedepsi. Sau ,,răzbuna”. Literal ,,cerceta”; folosit aici cu sensul de a aplica o pedeapsă (vezi comentariul la Psalmi 8,4; 59,5)
Sângele vărsat la Izreel. La porunca lui Dumnezeu Iehu stârpise întreaga casă a lui Ahab în cetatea Izreel (2Regi 9,6.7; 10,17). Atunci pentru ce să fie pedepsită fapta lui Iehu? După cât se pare pentru că motivul acestuia pentru nimicirea dinastiei lui Ahab a fost unul păcătos. Nimicirea casei lui Ahab a corespuns dorinţei egoiste a lui Iehu de a pune mâna pe regat. Scopul lui Dumnezeu la stârpirea casei lui Ahab era de a desfiinţa cu totul idolatria atât de general provocată de Ahab şi Izabela. Cu toate că Iehu a pus capăt cultului lui Baal, el încă a mai păstrat cultul viţeilor înfiinţat de Ieroboam (vei 2Regi 10,25-31). Această împlinire pe jumătate a poruncii divine a descoperit o inimă împărţită şi a atras asupra lui Iehu o osândă mai mare întrucât aceasta anula planul lui Dumnezeu. El şi-a aşezat planurile sale mai presus de cele ale lui Dumnezeu şi aşa sentinţa a fost rostită în dreptul său: ,,Voi pedepsi”. Un om poate fi folosit de Dumnezeu pentru a îndeplini un plan divin şi totuşi să fie lepădat dacă inima nu este sinceră.
Casa lui Iehu. Fiul lui Iehu (Ioahaz), nepotul său (Ioas) şi strănepotul său (Ieroboam II) i-au urmat pe tronul lui Israel; apoi Şalum l-a ucis pe fiul lui Ieroboam II, Zaharia, punând capăt acestei linii dinastice (2Regi 15,8-12). În felul acesta s-a împlinit atât profeţia lui Osea cât şi cuvântul anterior al Domnului, spus lui Iehu (2Regi 10,30).
Voi pune capăt. Aceasta urmează deoarece evenimentul care i-a pus capăt casei lui Iehu, asasinarea lui Zaharia, a constituit începutul perioadei de confuzie politică care a adus repede prăbuşirea regatului de nord (vezi Vol. II, p. 84, 85). Pronunţata prosperitate seculară a naţiunii în timpul lui Ieroboam II nu era o dovadă a favorii divină. Rezultatul final al neascultării a fost acelaşi atunci ca şi acum – nimicirea.