1:10 Totuşi numărul copiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, care nu se poate nici măsura, nici număra; şi de unde li se zicea: Nu sunteţi poporul Meu, li se va zice: Copiii Dumnezeului Celui viu!
Totuşi numărul. Combinată cu profeţia despre zdrobirea regatului lui Israel (v. 4) este făgăduinţa refacerii. Observaţi asemănarea celor de aici cu făgăduinţa dată lui Avraam (Geneza 22,17) şi cu aceea dată lui Iacov (Geneza 32,12). Făgăduinţa refacerii nu urma să fie pentru cele zece seminţii ca atare, ci pentru Israel şi Iuda împreună (vezi comentariul la v. 11). Totuşi copii lui Israel nu s-au ridicat la înălţimea destinului glorios pe care Domnul îl plănuise pentru ei (vezi p. 3032). Apostolul Pavel arată cum profeţia va fi împlinită cu privire la neamuri (Romani 9,25.26; vezi p. 35,36).
Copiii Dumnezeului Celui viu. Făgăduinţa aceasta îşi găseşte acum împlinirea în biserica creştină. Prin primirea prin credinţă a evangheliei, noi, fie iudei fie neamuri, suntem adoptaţi ca indivizi în familia lui Dumnezeu (Romani 9,24-26) devenind astfel moştenitori ai vieţii veşnice (Ioan 1,11.12; Romani 8,14-17; Galateni 3,26.29; Apocalipsa 21,7; compară ilustraţia lui Pavel cu altoirea în smochinul adevăratului Israel, Romani 11).
Dumnezeu l-a recunoscut pe Israel ca popor al Lui pe temeiul legământului. Numele Lo'ammi implica astfel o anulare a legământului, iar afirmaţia ,,Voi sunteţi copiii Dumnezeului Celui viu” restaurarea acestuia.