9:2 În adevăr, s-a făcut un cort. În partea dinainte, numită Locul Sfânt, era sfeşnicul, masa şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului;
Cort. [,,Tabernacol”, KJV]. Gr. skene, ,,cort”, ,,locuinţă”, ,,gheretă”, ,,locaş”.
Partea dinainte. [,,Întâi”, KJV]. Adică ,,primul cort” sau ,,primul tabernacol”. În engleză (KJV) prima încăpere este numită aici cort, la fel ca şi a doua (v. 3). De-a lungul anului întâia despărţitură era singura din sanctuar în care se intra. În a doua despărţitură, Sfânta Sfintelor, se intra numai în Ziua Ispăşirii.
Locul Sfânt. [,,Sanctuarul”, KJV]. Gr. hagia. Pot fi citate dovezi textuale pentru exprimarea ta hagia (vezi cap. 8,2), precum şi pentru exprimarea hagia hagion (vezi cap. 9,3). Dar învăţaţii sunt în general de acord că este preferabil cuvântul hagia. Trebuie rezolvată o problemă gramaticală cu privire la hagia. Luată ca atare, forma neaccentuată poate fi: (1) O formă de feminin singular care ar putea fi un adjectiv care determină substantivul skene, ,,cort”. Atunci s-ar traduce astfel: ,,care e numită [cort] sfânt”. (2) O formă de neutru plural care poate fi tradusă ,,sfinte” sau ,,[locuri] sfinte”. Ortografia ambelor forme este aceeaşi, totuşi, când cuvântul este accentuat, forma de feminin singular are accentul pe a doua silabă, în timp ce neutrul plural are accentul pe prima silabă. Întrucât în manuscrisele cele mai timpurii erau neaccentuate, este cu neputinţă să se hotărască, pe baza acestora, care formă a fost intenţionată aici. Manuscrisele mai târzii, care au accentele, favorizează foarte mult forma de neutru plural. În Textus Receptus, textul grec după care a fost tradusă KJV, se accentuează prima silabă, şi deci se consideră că hagia este un neutru plural. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Nestle's Greek Text. De fapt există doar puţine dovezi textuale pentru
o formă de singulară. Vulgata şi unele manuscrise greceşti târzii sunt aproape singurele mărturii lipsite de echivoc.
Este adevărat că toate acestea nu sunt dovezi concludente împotriva unei forme de singular, deoarece copiştii manuscriselor, care au pus accentele, erau persoane neinspirate. Ei au pus accentul acolo unde credeau că o cere contextul. În cazul acesta forma de neutru plural părea cea mai naturală. Totuşi, chiar dacă posibilitatea unei forme singulare nu poate fi tăgăduită, o astfel de formă pare destul de nepotrivită. Hagia, ca o formă de plural, pare să desemneze prima încăpere
(v. 3, unde se pare că este numită şi a doua încăpere). Vezi cap. 8,2
Sfeşnicul. Mobilierul este descris aşa cum exista în vechiul tabernacol, nu în templul care pe atunci mai exista încă la Ierusalim (compară cu v. 3). Pentru o descriere a sfeşnicului, vezi Exodul 25,31–40.
Masa. Vezi Exodul 25,23–30.
Pâinile pentru punerea înainte. Vezi Leviticul 24,5–9.