8:8 Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou;
Ca o mustrare. [,,Găsindu-i vinovaţi”, KJV]. Prima parte a versetului poate fi tradusă: ,,găsindu-i cusur, El le-a spus”, dar aceasta traducere nu este naturală şi nu prea a fost acceptată. Slăbiciunea primului legământ nu era în legământul însuşi, şi nici la Dumnezeu. Vina era la oameni (vezi Evrei 8,7; compară cu Romani 9,30 - 10, 3; Evrei 3,18 - 4, 2).
Vin zile. Versetele 8–12 sunt un citat din Ieremia 31,31–34, mai mult din LXX decât din ebraică, deşi diferenţele sunt mici. Vezi şi comentariul la acest verset din Ieremia. În cadrul lor original cuvintele acestea constituie o precizare a ceea ce Dumnezeu era dispus să facă pentru Israel şi Iuda, dacă poporul ar fi învăţat lecţiile din captivitatea în care era gata să intre şi s-ar fi întors cu adevărat la Dumnezeu. După Sinai El încercase continuu să-i aducă pe israeliţi la o experienţă spirituală mai înaltă, aşa cum apare în noul legământ, dar ei au refuzat cu încăpăţânare să treacă dincolo de concepţiile lor înguste cu privire la adevărata religie. Se agăţau de credinţa că mântuirea putea fi obţinută printr-o strictă ascultare de lege, mai ales de cea ceremonială şi de sistemul de jertfe. Apelul lui Dumnezeu părea făcut într-un moment favorabil. Poate că ceea ce refuzaseră să înveţe în propria lor ţară ar fi învăţat în urma disciplinei aspre a captivităţii. Dar chiar şi captivitatea a dat greş în privinţa unei redeşteptări adevărate. Marea majoritate a exilaţilor repatriaţi au trăit mai departe în condiţiile vechiului legământ.
Experienţa spirituală din timpul noului legământ era şi la îndemâna celor din timpul Vechiului Testament, şi ar fi fost a lor dacă ar fi îndeplinit condiţiile, dar, ca naţiune, au refuzat. Acum, chiar dacă învăţătura lui Hristos şi a apostolilor făcea mult mai limpede ,,vestea bună” pe care iudeii ar fi putut să o accepte mai timpuriu (Evrei 4,2), cu toate acestea ei găseau că e dificil să renunţe la vechiul sistem al formelor şi ceremoniilor. Scopul acestei epistole era să îi ajute să facă trecerea aceasta.
Autorul Epistolei către Evrei face apel la profeţie pentru a susţine lucrarea de Mare Preot a lui Hristos şi noul legământ. Ieremia îl prezisese acest nou legământ; acum era timpul împlinirii lui.
Casa lui Israel. Aici se spune că noul legământ este făcut cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, deoarece la început fusese oferit acestor două (Ieremia 31,31–34). Când iudeii şi-au părăsit privilegiile religioase, ,,împărăţia lui Dumnezeu” a fost luată de la ei (vezi Matei 21,33–43). Biserica creştină este moştenitoarea privilegiilor şi a răspunderilor spirituale care aparţinuseră pe vremuri poporului ales (vezi Vol. IV, pp. 35, 36).
Legământ. Gr. diatheke (vezi cap. 7,22).
Nou. Este nou faţă de ,,legământul dintâi” (v. 7). Venirea lui Hristos, care a împlinit simbolurile legii ceremoniale, a pus capăt sistemului levitic (vezi Efeseni 2,15). Vărsarea sângelui Său a ratificat legământul făcut cu mult timp înainte cu Adam şi confirmat apoi lui Avraam (vezi Ezechiel 16,60).