8:7 În adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea.
Legământul dintâi. Prin cuvintele acestea autorul se referă la sistemul din timpurile Vechiului Testament, care a început să funcţioneze la Sinai şi care cuprindea şi preoţia levitică. În ce priveşte legătura acestui sistem cu legământul făcut la Sinai, vezi Ezechiel 16,60. În ce priveşte înţelesul cuvântului legământ (diatheke), vezi Evrei 7,22. Sistemul acesta, cu legile sale, a luat sfârşit atunci când Isus a devenit Mare Preot ,,după rânduiala lui Melhisedec” (vezi cap. 7,12.18.19).
Fără cusur. Reiese de aici că avea defecte. Totuşi, defectul nu era la legământul propriu-zis, ci la oamenii care l-au aplicat (vezi Ezechiel 16,60; Efeseni 2,15). Prin sine legea nu făcea nimic desăvârşit (vezi Evrei 7,22), dar folosită corect, le-ar fi atras atenţia la Mântuitorul şi la salvarea oferită de El. Apelurile repetate ale profeţilor, ca oamenii să accepte prevederile legământ veşnic, s-au soldat cu un continuu eşec.
Cu un al doilea. Adică cel nou (vezi v. 8).