7:19 căci Legea n-a făcut nimic desăvârşit şi pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
Legea n-a făcut nimic desăvârşit. Adică legea în sine şi prin sine. Nu înseamnă că mântuirea era imposibilă pentru oamenii din timpul Vechiului Testament. Desăvârşirea era cu putinţă, dar prin aceleaşi mijloace ca şi astăzi – credinţa în Isus Hristos. ,,Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos … După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta” (vezi Galateni 3,24.25).
Se pune în loc o nădejde mai bună. Pentru legătura dintre această expresie şi contextul ei, vezi v. 18. Nădejdea mai bună este centrată în Hristos. El ia locul preoţiei levitice. Aceasta este nădejdea ,,care ne era pusă înainte”, ,,o ancoră a sufletului”, ,,care pătrunde dincolo de perdeaua dinlăuntru” (cap. 6,18–20).
Ne apropiem de Dumnezeu. Acesta fusese scopul preoţiei levitice, dar printr-o instruire şi folosire greşită oamenii au ajuns să creadă că Dumnezeu este foarte departe de ei. Acum, Isus Hristos, Marele Preot, a intrat ,,dincolo de perdeaua dinlăuntru” (cap. 6,19). El şade ,,la dreapta Măririi, în locurile prea înalte” (cap. 1,3); de aceea oamenii se pot apropia ,,cu deplină încredere de scaunul harului” (cap. 4,16) şi pot să vină cu deplină siguranţă la Dumnezeu.