Printable ModeEvrei, 7
|
7:1 În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat, Melhisedec. Evenimentele istorice menţionate în acest verset sunt reluate din Geneza 14,18–20 (vezi comentariul de acolo). 7:2 care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi, Împărat al neprihănirii, apoi şi Împărat al Salemului, adică Împărat al păcii; A primit de la Avraam zeciuială. [,,Căruia şi Avraam i-a dat zeciuială”, KJV]. Vezi Geneza 14,20. Avraam nu i-ar fi dat lui Melhisedec zeciuială din tot ce avea dacă nu i-ar fi recunoscut calitatea preot, deci şi dreptul de a primi zecimea. S-a discutat mult cu privire la cine era Melhisedec. Informaţiile cu privire la el sunt puţine. În Vechiul Testament numele lui apare doar în Geneza 14,18–20 şi Psalmi 110,4, iar în Noul Testament numai în Evrei. Unii cred că el era Hristos; alţii, că era Duhul Sfânt; alţii, că era Sem; iar alţii susţin că era o fiinţă supranaturală dintr-o altă lume. În lipsa unor dovezi pentru oricare din aceste opinii, comentariul de faţă susţine că Melhisedec era un contemporan al lui Avraam, împărat al unuia dintre micile principate din acea vreme (vezi Geneza 14,18). În Epistola lui Pavel către Evrei el este un tip al lui Hristos, o reprezentare bazată pe prezicerea mesianică din Psalmi 110,4. Împărat al neprihănirii. Este subliniat acest nume datorită semnificaţiei pe care o are atunci când se face referire la Mesia (vezi Psalmi 72,3; 85,10). Împărat al Salemului. Vezi Geneza 14,18. Păcii. Un cuvânt potrivit pentru Mesia (vezi Isaia 9,5.6; Zaharia 9,10). Vezi Psalmi 72,3; 85,10, unde dreptatea şi pacea sunt menţionate împreună ca trăsături ale Împărăţiei Mesianice. 7:3 fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac. Fără tată, fără mamă. Cuvintele acestea dau naştere la speculaţia că Melhisedec era o fiinţă supranaturală, cum ar fi şi trebuit să fie dacă într-adevăr nu a avut părinţi, iar zilele lui nu au avut nici început, nici sfârşit. Aceste afirmaţii luate împreună pot fi adevărate numai cu privire la Persoanele Dumnezeirii. Totuşi, nu este nevoie să privim lucrurile din perspectiva acestei formulări. S-ar putea ca autorul să fi vrut să spună numai că nu există nici o informaţie cu privire la cine erau tatăl şi mama lui Melhisedec. Fără spiţă de neam. [,,Fără obârşie”, KJV]. Gr. agenealogetos, literal ,,fără genealogie”. Iudeii erau foarte atenţi în a-şi înregistra şi păstra genealogiile. Lucrul acesta era adevărat în deosebi cu privire la preoţi (vezi Ezra 2,61–63). Nimeni nu putea sluji ca preot decât dacă aparţinea familiei lui Aaron din seminţia lui Levi, şi trebuia să fie în stare să dovedească foarte clar lucrul acesta. Dacă se găsea undeva vreo întrerupere în linia genealogică, atunci persoana respectivă nu putea fi preot şi pierdea privilegiile sacerdotale. Din această cauză, fiecare iudeu, mai ales preoţii, îşi păstra cu grijă rapoartele genealogice. Cu privire la Melhisedec nu există nici o genealogie. Început al zilelor. Adică nu există vreo informaţie cu privire la naşterea sa şi nici cu privire la moartea sa, după cum reiese din cuvintele ,,fără sfârşit al vieţii”. Asemănat. [,,Făcut asemenea”, KJV]. Sau ,,asemănat”. Melhisedec era un simbol [tip] al lui Hristos. Nu se cunoaşte nimic cu privire la naşterea sau moartea lui, deoarece nu există nici o relatare în această privinţă. Toate acestea se potrivesc bine cu viaţa lui Hristos, care nu avea nici început, nici sfârşit al zilelor (vezi Ioan 1,1–3). Rămâne preot. Nu există vreo informaţie cu privire la încheierea slujbei lui de mare preot. 7:4 Vedeţi bine dar cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! Cât de mare. Iudeii îl respectau foarte mult pe Avraam (vezi Ioan 8,52). Autorul acestei epistole vrea să le arate că Melhisedec era şi mai mare. Şi dacă acesta era mai mare, atunci preoţia lui Hristos, care era ,,după rânduiala lui Melhisedec” (Evrei 5,6), era mai mare decât cea aaronică. Până şi. Dovezile textuale sunt împărţite între păstrarea şi omiterea acestor cuvinte. Patriarhul. Gr. patriarches, ,,părinte al unei naţiuni”. Avraam este numit aici ,,patriarh” pentru sporirea efectului dorit. Melhisedec era atât de mare încât ,,până şi patriarhul” i-a adus zecime. Făcând aşa, Avraam a recunoscut autoritatea preoţească superioară a lui Melhisedec. Zeciuială. Vezi v. 2. Prada de război. Fără îndoială că este vorba de prada luptei care avusese loc recent (Geneza 14,14–16). 7:5 Aceia dintre fiii lui Levi, care îndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam. Poruncă să ia zeciuială. Pe temeiul poruncii divine, leviţii aveau dreptul să primească zeciuielile (vezi Numeri 18,21). Totuşi, ei n-au fost primi care le-au primit. Melhisedec a făcut lucrul acesta înainte de ei. Dacă leviţii erau numiţi în slujbă de către Dumnezeu, tot aşa era şi Melhisedec. Şi faptul că ,,până şi patriarhul Avraam” i-a dat zeciuială lui Melhisedec arată că acesta avea aprobarea cea mai înaltă. Dacă leviţii aveau dreptul să primească zecime, atunci Melhisedec avea şi mai mult. 7:6 Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam, şi a binecuvântat pe cel ce avea făgăduinţele. Nu se cobora din familia lor. [,,Descendenţa lui nu era socotită de la ei”, KJV]. Vezi v. 3. Numai leviţii puteau primi zecime. Melhisedec nu era levit, şi cu toate acestea a primit zecime de la Avraam. Avraam întâlnise un om mai mare ca el. El a recunoscut superioritatea acestui preot şi i-a dat zecime. A binecuvântat. Vezi Geneza 14,19. Avea făgăduinţele. Vezi cap. 6,13.15. 7:7 Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. Fără îndoială. [,,Fără nici o contradicţie”, KJV]. Sau ,,fără nici o dispută”. Cel mai mic… de cel mai mare. Chestiunea superiorităţii este clarificată de faptul că Avraam a fost cel care a dat zecime şi a fost binecuvântat. 7:8 Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială, sunt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva, despre care se mărturiseşte că este viu. o ia cineva, despre care se mărturiseşte căeste viu. Aici. Adică în sistemul levitic. Acolo. Adică preoţia lui Melhisedec. Este viu. [,,Trăieşte”, KJV]. Bineînţeles că acest lucru nu este adevărat cu privire la Melhisedec, şi nu este potrivită nici explicaţia că aici Pavel vrea să spună că nu există în Biblie nici o relatare cu privire la moartea lui Melhisedec. Se pare că aceste cuvinte merg dincolo de Melhisedec, la Acela pe care el Îl reprezintă. Cu privire la Hristos se afirmă că ,,trăieşte pururea” (v. 25). Preoţia lui Melhisedec trăieşte încă prin preoţia lui Hristos. 7:9 Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam; Levi… a plătit zeciuială. Observaţia este menită ca o dovadă în plus că preoţia lui Melhisedec a fost superioară celei levitice. Felul în care Levi a plătit zecime lui Melhisedec este arătat în v. 10. 7:10 căci era încă în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam. În coapsele. Ceea ce a făcut Avraam, au făcut şi descendenţii lui. Aşa că atunci când el a plătit zecime, a plătit şi Levi. Spunând asta, autorul aduce încă o dovadă a superiorităţii lui Melhisedec. 7:11 Dacă, dar, desăvârşirea ar fi fost cu putinţă prin preoţia Leviţilor, căci sub preoţia aceasta a primit poporul Legea ce nevoie mai era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melhisedec, şi nu după rânduiala lui Aaron? Desăvârşirea. Preoţia levitică şi legea ceremonială erau provizorii, arătând înainte către lucrarea pe care Hristos urma să o îndeplinească. Desăvârşirea n-a venit prin lege, ci prin Hristos, spre care ea atrăgea atenţia. Ideea aceasta este dezvoltată mai departe în cap. 9 şi 10. Legea. Aici este vorba de întregul sistem iudaic, instituit la Sinai (vezi Galateni 3,17). Ce nevoie mai era? Dumnezeu nu a intenţionat ca sistemul levitic să fie vreodată un scop în sine. Acesta trebuia să îndrepte atenţia oamenilor la Hristos, singurul care dă mântuirea. Dacă sistemul ceremonial ar fi putut oferi mântuire, fără lucrarea lui Hristos, atunci n-ar mai fi fost nevoie de slujirea Sa. 7:12 Pentru că, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii. O dată schimbată preoţia. [,,Preoţia fiind schimbată”, KJV]. Adică din cea levitică în cea a lui Melhisedec. Şi o schimbare a Legii. Legea prevedea că numai leviţii puteau servi la tabernacul şi că numai fiii lui Aaron puteau fi preoţi. În plus, ea reglementa serviciile preoţilor cu referire la sistemul în care slujeau. Dacă ar fi fost ales un preot din altă seminţie (v. 13) şi dacă ar fi fost introdusă o nouă ordine a lucrurilor (cap. 8,13), atunci trebuia să fie schimbată legea. 7:13 În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri, face parte dintr-o altă seminţie, din care nimeni n-a slujit altarului. Acela. Adică Hristos (v. 14). Altă seminţie. Vezi v. 14. 7:14 Căci este vădit că Domnul nostru a ieşit din Iuda, seminţie, despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoţie. Iuda. Vezi Mica 5,2; Matei 1,1; Marcu 10,47.48; Luca 3,33; Romani 1,3; Apocalipsa 5,5. Moise n-a zis nimic. Legile care reglementau preoţia fuseseră date prin Moise (Numeri 3; 4). 7:15 Lucrul acesta se face şi mai luminos când vedem ridicându-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot, Mai luminos. [,,Mai evident”, KJV]. Se pare că face referire la declaraţia făcută în v. 12, şi anume că era necesară o schimbare a legii. Unii susţin este vorba despre caracterul temporar al preoţiei levitice. Profeţia la care se face referire în v. 17, că preoţia cea nouă avea să fie după o rânduială diferită, face şi mai vădit faptul că trebuia să aibă loc o schimbare a legii preoţiei sau că preoţia levitică era provizorie. 7:16 pus nu prin legea unei porunci pământeşti, ci prin puterea unei vieţi nepieritoare. Porunci pământeşti. Fără îndoială că sunt numite ,,pământeşti” deoarece prevedeau o succesiune prin descendenţă fizică (Exodul 29,29.30; Numeri 20,26–28). Puterea. Notaţi contrastul dintre acest cuvânt şi ,,legea”. Nepieritoare. [,,Fără sfârşit”, KJV]. Gr. akatalutos, ,,indestructibil”, ,,nesupus descompunerii”. 7:17 Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec. Preot în veac. Autorul face iarăşi şi iarăşi referire la această afirmaţie din Psalmi 110,4 (Evrei 5,6.10; 6,20; 7,21). Pe acesta se sprijină argumentaţia sa. Un simplu om nu ar fi putut să fie preot în veac. Preoţii levitici slujeau numai câţiva ani. Dacă deci va veni cineva care va sluji ,,în veac”, el trebuie să fie mai mult decât un om, mai mult decât un levit. Prin urmare, ,,se face şi mai luminos” (v. 15) faptul că, dacă se va oficia o astfel de preoţie, trebuie să aibă loc o schimbare a legii preoţeşti. 7:18 Astfel, pe deoparte, se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinţei şi zădărniciei ei Astfel. [,,Căci este”, KJV]. Potrivit originalului grecesc, legătura dintre versetele 18 şi 19 se face în felul următor: ,,Este, pe de o parte, o desfiinţare a poruncii… şi, pe de altă parte, aducerea unei nădejdi mai bune”. Se desfiinţează. Este un termen mai puternic decât ,,o dată schimbată” (v. 12). Legea preoţiei levitice avea să funcţioneze numai până când Isus Hristos, Marele Preot, avea să-Şi ia în primire slujba. Atunci ea urma să fie desfiinţată. De mai înainte. Sau ,,precedentă”, ,,anterioară”. Neputinţei şi zădărniciei ei. [,,Slăbiciunii şi inutilităţii ei”, KJV]. Nu pentru că aşa ar fi fost, căci Dumnezeu Însuşi o instituise. Dar ea a dat greş din cauza atitudinii oamenilor. Ei au făcut din lege un scop în sine şi au crezut că ascultarea de ea putea să îi mântuiască. Lor li se predicase Evanghelia, dar aceasta, nefiind îmbinată cu credinţă (cap. 4,2), nu le-a fost de nici un folos. 7:19 căci Legea n-a făcut nimic desăvârşit şi pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. Legea n-a făcut nimic desăvârşit. Adică legea în sine şi prin sine. Nu înseamnă că mântuirea era imposibilă pentru oamenii din timpul Vechiului Testament. Desăvârşirea era cu putinţă, dar prin aceleaşi mijloace ca şi astăzi – credinţa în Isus Hristos. ,,Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos … După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta” (vezi Galateni 3,24.25). Se pune în loc o nădejde mai bună. Pentru legătura dintre această expresie şi contextul ei, vezi v. 18. Nădejdea mai bună este centrată în Hristos. El ia locul preoţiei levitice. Aceasta este nădejdea ,,care ne era pusă înainte”, ,,o ancoră a sufletului”, ,,care pătrunde dincolo de perdeaua dinlăuntru” (cap. 6,18–20). Ne apropiem de Dumnezeu. Acesta fusese scopul preoţiei levitice, dar printr-o instruire şi folosire greşită oamenii au ajuns să creadă că Dumnezeu este foarte departe de ei. Acum, Isus Hristos, Marele Preot, a intrat ,,dincolo de perdeaua dinlăuntru” (cap. 6,19). El şade ,,la dreapta Măririi, în locurile prea înalte” (cap. 1,3); de aceea oamenii se pot apropia ,,cu deplină încredere de scaunul harului” (cap. 4,16) şi pot să vină cu deplină siguranţă la Dumnezeu. 7:20 Şi fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ, Nu… fără jurământ. Vezi cap. 6,17. 7:21 căci, pe când Leviţii se făceau preoţi fără jurământ, Isus S-a făcut preot prin jurământul Celui ce I-a zis: Domnul a jurat, şi nu Se va căi: Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec, Prin jurământul. [,,Cu un jurământ”, KJV]. Contrastul acesta vrea să arate superioritatea slujbei de mare preot după rânduiala lui Melhisedec. În ce priveşte importanţa jurământului, vezi cap. 6,17. Nu Se va căi. Gr. metamelomai, ,,a se răzgândi”, ,,a regreta” (vezi 2 Corinteni 7,8.9). După rânduiala lui Melhisedec. Dovezi textuale sunt împărţite între păstrarea şi omiterea acestei expresii. Ea este pe deplin atestată în v. 17. 7:22 prin chiar faptul acesta, El s-a făcut chezaşul unui legământ mai bun. Prin chiar faptul acesta. [,,Cu atât mai mult”, KJV]. Adică prin faptul că fusese confirmată printr-un jurământ, în timp ce preoţia levitică se întemeia pe o poruncă temporară. Isus. Numele acesta scoate în evidenţă natura Sa umană (vezi Matei 1,1). Chezaşul. Gr. egguos, ,,o chezăşie”, ,,o garanţie”. Cuvântul acesta se referă aici la cineva care devine răspunzător sau garant pentru îndeplinirea unei înţelegeri, aici, ,,legământul mai bun” [,,testamentul mai bun”]. Legământ. [,,Testament”, KJV]. Gr. diatheke (vezi Galateni 3,15). Cuvântul acesta este tradus atât ,,testament” (Galateni 3,15) cât şi ,,legământ” (Matei 26,28; Luca 1,72; 1 Corinteni 11,25; 2 Corinteni 3,6; Evrei 8,6–10). În versetul de faţă este preferabilă traducerea ,,legământ”, deoarece autorul vorbeşte despre noul legământ (diatheke), un subiect pe care îl dezvoltă în cap. 8,6–13. Diatheke este cuvântul folosit peste tot pentru ,,legământ”. 7:23 Mai mult, acolo au fost preoţi în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururea. Preoţi în număr mare. [,,Mulţi preoţi”, KJV]. Se pune în contrast numărul mare de preoţi din sistemul levitic cu unicul preot ,,după rânduiala lui Melhisedec”. 7:24 Dar El, fiindcă rămâne în veac, are o preoţie, care nu poate trece de la unul la altul. Care nu poate trece de la unul la altul. [,,Neschimbătoare”, KJV]. Gr. aparabatos, ,,permanent”, ,,neschimbător”. Din cauza morţii, preoţii levitici nu puteau să slujească pentru totdeauna. Dar Hristos ,,trăieşte pururea ca să mijlocească” (Evrei 7,25; compară cu Apocalipsa 1,18). 7:25 De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei. În chip desăvârşit. [,,Pe deplin” KJV]. Gr. panteles, ,,complet”, ,,deplin”, ,,cu totul”, ,,veşnic”, ,,pentru totdeauna”. Comentatorii nu sunt de aceeaşi părere în ce priveşte care din cele două sensuri se aplică aici. Ambele sunt potrivite, deoarece Hristos mântuieşte atât pe deplin (,,în chip desăvârşit”) cât şi pentru totdeauna. Se apropie de Dumnezeu. [,,Vin la Dumnezeu”, KJV]. Vezi v. 19. Trăieşte pururea. Vezi v. 24. Să mijlocească. Gr. entugchano (vezi Romani 8,34). 7:26 Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai presus de ceruri, Ne trebuia. [,,Ni se potrivea”, KJV]. Gr. prepo, ,,a corespunde”, ,,a fi potrivit.”. Vezi folosirea cuvântului prepoîn cap. 2,10. Era potrivit ca noi să avem un mare preot ca Hristos. Sfânt. Gr. hosios, ,,credincios”, ,,pios”, ,,plăcut lui Dumnezeu” (vezi Faptele Apostolilor 2,27). Nevinovat. Gr. akakos, ,,neprihănit”, ,,curat”, nerăzbunător. Fără pată. Gr. amiantos, ,,curat din punct de vedere religios şi moral”. Compară cu folosirea acestui cuvânt în Evrei 13,4; Iacov 1,27; 1 Petru 1,4. Despărţit de păcătoşi. Sau ,,care a fost despărţit de păcătoşi”. Unii cred că se referă la capacitatea lui Hristos, atât cât a stat pe acest pământ, de a fi împreună cu păcătoşii şi totuşi de a fi despărţit de ei. Alţii cred că este vorba de Hristos, nu în întruparea Sa, ci în rolul de Mare Preot, şi că prin cuvintele ,,despărţit de păcătoşi” se face referire la lucrarea Sa pentru păcătoşi, adică jertfa Sa (vezi cap. 9,28). Ei cred că aceste cuvinte ar trebui interpretate în lumina expresiei următoare, care înseamnă înălţarea lui de pe pământ şi astfel despărţirea Sa propriu-zisă de păcătoşi, pentru a fi în prezenţa lui Dumnezeu. Cei care sunt de acord cu acest ultim punct de vedere cred, la fel ca şi adepţii primei opinii, că Hristos a fost întotdeauna ,,sfânt, nevinovat, fără pată”. Înălţat mai pe sus de ceruri. După înălţarea Sa Hristos S-a aşezat la dreapta Tatălui. Tocmai un astfel de mare preot ne trebuie nouă. 7:27 care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine însuşi. Care n-are nevoie… în fiecare zi. Nu există nici o dovadă că marele preot ar fi adus zilnic jertfă pentru păcat. Exista o jertfă care trebuia adusă în fiecare zi de către Aaron şi urmaşii săi, dar se pare că aceasta era o jertfă de mâncare, nu o jertfă pentru păcat (Leviticul 6,20–22). Dificultatea rezultă deci din afirmaţia că marele preot din vechime aduce zilnic o jertfă pentru păcat şi că Hristos nu are nevoie să facă lucrul acesta. Dificultatea aceasta a fost explicată prin faptul că, indiferent ce servicii ar fi îndeplinit preoţii, ei făceau lucrul acesta ca delegaţi ai marelui preot. Ei oficiau în locul lui şi ceea ce făceau ei era considerat ca şi cum ar fi fost îndeplinit de marele preot însuşi. Ei erau doar ajutoare şi, aducând zilnic jertfe pentru păcat, se putea spune că marele preot era cel care le aducea. Pentru păcatele sale. În Ziua Ispăşirii marele preot aducea mai întâi jertfă pentru propriile sale păcate, şi de abia apoi pentru păcatele poporului (Leviticul 16,11.15). Lucrul acesta era obligatoriu. Fiind păcătos, el nu putea să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu în Sfânta Sfintelor dacă nu adusese mai întâi o jertfă pentru sine. Hristos nu trebuie să facă lucrul acesta. El este sfânt. Lucrul acesta L-a făcut o dată pentru totdeauna. S-a pus întrebarea cu privire la ce se înţelege prin ,,lucrul acesta”. A adus Hristos jertfă pentru propriile Sale păcate, aşa cum făcea marele preot, şi apoi pentru popor? Hristos nu avea nici un păcat. Singurele păcate pe care le avea erau acelea pe care le-a purtat pentru noi. El a fost făcut păcat (2 Corinteni 5,21). Deci când S-a adus pe Sine ca jertfă o dată, a făcut-o pentru toate păcatele pe care le purta. Păcatele acelea erau păcatele noastre, pe care le-a purtat în trupul Său pe lemn. Ele erau păcatele Sale numai în măsura în care luase asupra Sa răspunderea pentru ele. El le-a purtat ca locţiitor. S-a adus jertfă pe Sine Însuşi. Hristos a fost şi preot, şi victimă. 7:28 În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârşit pentru veşnicie. Legea. Vezi v. 11, 12 şi 16. Pune … pe nişte oameni. Sau ,,numeşte nişte oameni”. Slăbiciunii. Sau ,,imperfecţiunii” (vezi cap. 5,2). Jurământului. Vezi v. 20, 21. După ce a fost dată Legea. [,,Deci când cu Legea”, KJV]. Sistemul ceremonial a expirat la cruce (vezi Romani 6,14; Efeseni 2,15; Coloseni 2,14). După încheierea valabilităţii sistemului levitic, Hristos Şi-a început lucrarea de Mare Preot. Pune pe Fiul. [,,Îl face pe Fiul”, KJV]. Sau ,,Îl numeşte pe Cineva care e Fiu”. În original substantivul nu este articulat. Dar nici traducerea ,,un Fiu”, în loc de ,,Fiul”, nu exprimă corect forţa versiunii greceşti. Absenţa articolului pune accent pe calitate, de aceea este preferabilă exprimarea: ,,Cineva care este Fiu” (compară cu Daniel 7,9.13). Desăvârşit. [,,Consacrat”, KJV]. Gr. teleioo, ,,a desăvârşi” (vezi cap. 2,10). Pentru veşnicie. În contrast cu serviciul temporar al preoţiei levitice. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 DA 578; PP 136, 157, 703; 3T 393 5 AA 336 24 DA 52 25 AH 544; COL 149, 156; CSW 111; DA 166,751, 835; FE 178, 184; GC 482; GW 155; MB 9; MH 243, 424; ML 33; MM 33, 181; MYP 407; SC 102; Te 280; TM 20; 1T 543; 2T 60, 321; 5T 200, 633, 741; 6T 123, 231; 8T 287; WM 193 26 AA 570; DA 25 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: