6:1 De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu,
De aceea. Autorul continuă îndemnul pe care l-a început în cap. 5. Cititorii săi se hrăneau spiritual cu lapte, în loc să de hrănească cu hrană mai tare. Ei erau încă prunci şi se mulţumeau să rămână aşa. El doreşte ca ei să fie mai profunzi în lucrurile spirituale şi să nu se limiteze la
realizările lor actuale. Adevărurile începătoare. [,,Principiile”, KJV]. Literal, ,,începutul”, denotând principiile elementare ale doctrinei lui Hristos. Acestea sunt definite în partea a doua a v. 1 şi în v. 2. Cele desăvârşite. [,,Perfecţiune”, KJV]. Sau ,,maturitate”.
Temelia. E bine să se pună o temelie bună, dar acela care nu clădeşte pe ea nu va avea niciodată o construcţie terminată. Autorul îşi propune să lase la o parte ,,adevărurile începătoare”, luând ca un lucru de la sine înţeles că oamenii sunt bine întemeiaţi în ele. El nu le uită, ci le părăseşte în acelaşi sens în care un zidar părăseşte fundaţia atunci când înaintează în construirea unei clădiri.
Scriitorul enumeră şase principii fundamentale pe care este zidită credinţa creştină. El doar le pomeneşte, neinsistând asupra lor, deoarece e convins că cititorii au făcut deja cunoştinţă cu ele.
Pocăinţei. Gr. metanoia, ,,o schimbare a minţii” (vezi 2 Corinteni 7,9). Aceasta este cea dintâi în lista principiilor fundamentale. Cel cu adevărat pocăit îşi apreciază faptele din trecut în balanţa morală, iar prin harul lui Dumnezeu îşi schimbă vechea sa minte firească cu mintea [sau gândul] lui Hristos. El e transformat prin înnoirea minţii sale (Romani 12,2). Pocăinţa nu este în primul rând o experienţă emoţională, ea este mai degrabă un proces adânc care afectează mintea şi viaţa, având ca rezultat ,,o făptură nouă” aşa încât ,,cele vechi s-au dus”, şi ,,toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5,17).
Faptele moarte. Probabil sunt ,,moarte” în sensul de păcătoase. Păcătosul trăieşte ,,în greşelile şi în păcatele” lui (Efeseni 2,1). Acestea sunt lucruri de care ştie că trebuie să se despartă înainte de a deveni creştin. Compară cu Evrei 9,14.
Credinţei în Dumnezeu. Acesta este al doilea din lista principiilor fundamentale. Pocăinţa are loc faţă de faptele moarte, credinţa este în Dumnezeu. Pocăinţa este latura negativă a minţii creştine, credinţa este latura pozitivă. Cele vechi trebuie să fie părăsite, cele noi trebuie să fie apucate. Pocăinţa faţă de faptele moarte exprimă o schimbare deplină a minţii – o nouă atitudine spirituală – care îl determină pe credincios să părăsească faptele moarte şi să se întoarcă la Dumnezeu.
Acestea două, pocăinţa şi credinţa, sunt socotite de scriitor primele principii fundamentale ale Evangheliei. Dacă un om este pe deplin convertit, dacă s-a întors de la viaţa lui trecută şi a renunţat la faptele moarte, dacă s-a întors cu credinţă la Dumnezeu, atunci el are o temelie tare, care nu-l va lăsa fără ajutor când la vreme de necaz.