6:18 pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba, şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte,
Două lucruri care nu se pot schimba. Adică făgăduinţa lui Dumnezeu şi jurământul Său. Nici un jurământ nu poate să adauge ceva la ceea ce Dumnezeu spusese şi nici nu poate să-l facă mai sigur. Confirmarea printr-un jurământ a fost realizată de Dumnezeu doar de dragul nostru. Oamenii folosesc jurământul pentru a confirma ceva, iar Dumnezeu S-a aplecat să facă acelaşi lucru, pentru a ne ajuta în credinţa noastră. Jurământul acesta a fost fără îndoială de mare ajutor pentru cei care au trăit înainte de Hristos. Dacă se năştea vreo îndoială în mintea lor, atunci puteau să se gândească la faptul că Dumnezeu nu doar că a făgăduit lucrul acesta dar l-a şi confirmat printr-un jurământ. Prin urmare, El avea să-Şi ţină cuvântul. În felul acesta jurământul trebuia să întărească credinţa multora.
Puternică îmbărbătare. [,,Puternică mângâiere”, KJV]. Mai degrabă ,,o puternică încurajare”.
A căror scăpare. [,,Am alergat pentru scăpare”, KJV]. Se poate ca această ilustraţie să fi fost luată din vechea practică, prin care o persoană, crezându-se în primejdie, alerga la templu ca la un loc de scăpare (vezi Exodul 21,13.14; 1 Regi 2,28–34).
Să apucăm. [,,Să punem mâna”, KJV]. Verbul acesta ar trebui pus în legătură cu substantivul ,,îmbărbătare”. Nădejdea. Vezi Romani 5,4; 8,24; 12,12. Ne era pusă înainte. Sau ,,stătea înaintea noastră”. Nădejdea mântuirii este pusă înaintea tuturor şi poate fi apucată de toţi.