5:2 El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune.
El poate. Literal, ,,fiind în stare”. Temeiul capacităţii Sale este însăşi natura umană pe care a luat-o asupra Sa. Să fie îngăduitor. [,,Să aibă compătimire”, KJV]. Gr. metripatheo, ,,a-şi modera sentimentele”, ,,a se purta delicat cu”, ,,a avea simţăminte delicate faţă de”. Neştiutori. Gr. agnoeo, ,,a nu cunoaşte”, ,,a nu înţelege”, ,,a fi neştiutor”, ,,a face rău”, ,,a
păcătui din neştiinţă”. Ultimul sens pare să fie deosebit de potrivit aici. Aceia care păcătuiesc din neştiinţă trebuie să fie trataţi cu delicateţe, deoarece greşeala lor nu este intenţionată. Ei au nevoie de lumină şi încurajare. Ei calcă legea din neştiinţă şi nu trebuie să fie puşi în aceeaşi categorie cu cei care comit aceleaşi greşeli fiind pe deplin conştienţi de comportamentul lor rău.
Rătăciţi. [,,Abătuţi din drum”, KJV]. Mai degrabă ,,cei care sunt duşi în rătăcire” sau ,,cei care sunt înşelaţi”.
Cuprins de slăbiciune. Marele preot era supus la aceleaşi ispite ca şi poporul. Cunoaşterea pe care o avea, din experienţă proprie, cu privire la slăbiciunile şi ispitele cărnii îl făceau să fie înţelegător faţă de slăbiciunile şi greşelile altora şi, în acelaşi timp, potrivit pentru a da sfat şi ajutor celor în ispită. Vezi cap. 2,17; 4,15.