5:1 În adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.
Mare Preot. Sunt prezentate condiţiile pentru ca cineva să fie mare preot (v. 1–4), pentru a demonstra că Hristos este potrivit pentru aceasta (v. 5–10).
Luat din mijlocul oamenilor. Expresia aceasta califică termenul ,,mare preot”. Autorul vorbeşte aici despre marii preoţi dintre oameni. Mai apoi (v. 5–10) el se va referi la Hristos, ca Mare Preot.
Pus. [,,Hirotonisit”, KJV]. Gr. kathistemi ,,a numi”, ,,a pune în răspundere”. Dumnezeu este cel care îl numeşte (vezi v. 4). Pentru oameni. Sau ,,în folosul oamenilor”. Slujba de mare preot era în folosul oamenilor, preoţii fiind mijlocitori între popor şi Dumnezeu. Lucrurile privitoare la Dumnezeu. Vezi cap. 2,17. Ca să aducă. [,,Ca să poată oferi”, KJV]. Aceasta era, fără îndoială, funcţia cea mai importantă slujbei de mare preot.
Daruri. Gr. dora, în LXX având de obicei sensul de ,,jertfe de mâncare” (în ebraică minchoth, iar la singular minchah, vezi Leviticul 2,1), deşi în Geneza 4,4 cuvântul acesta este folosit cu privire la jertfa lui Abel.
Jertfe. Gr. thusiai, în LXX având de obicei sensul de sacrificii de sânge, deşi avea şi alte înţelesuri. În Geneza 4,5 cuvântul thusiai este folosit cu privire la jertfa fără sânge a lui Cain. E puţin probabil că ar trebui să se caute vreo deosebire de sens între dora şi thusiai. Se poate ca cei doi termeni să fie folosiţi împreună pentru a denumi totalitatea darurilor şi sacrificiilor cuprinse în sistemul ceremonial iudaic.
Pentru păcate. Darurile şi jertfele aveau de-a face cu păcatele poporului. Sistemul ceremonial trebuia să le arate oamenilor cât de neplăcut este păcatul în ochii lui Dumnezeu şi în acelaşi timp să le atragă atenţia către planul Său pentru eradicarea acestuia.