4:2 Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.
Veste bună. [,,Evanghelie”, KJV]. Vezi Marcu 1,1. Prima parte a versetului poate fi tradus astfel: ,,căci am fost şi noi evanghelizaţi, la fel ca şi ei”. În timpurile Vechiului Testament Evanghelia a fost predicată prin simboluri şi ceremonii, prin sacrificiu şi ritual, dar era aceeaşi Evanghelie ca cea proclamată mai recent de Hristos (vezi Evrei 1,1.2).
Cuvântul… propovăduit. Literal, ,,cuvântul auzit”.
Nu le-a ajutat. Dacă nu este primit cu credinţă de ascultător, ,,cuvântul propăvăduit” nu poate fi de folos (vezi Matei 7,24–27). Eficacitatea soliei lui Hristos, pe când era aici pe pământ, a fost şi ea mărginită de dispoziţia ascultătorilor de a o primi. După ce a vizitat Nazaretul, despre Isus se spune că ,,n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor” (Matei 13,58). Acest principiu este bine ilustrat în parabola semănătorului (vezi Matei 13,3).
Credinţă. Vezi cap. 3,12; 11,1.