4:12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.
Căci. La prima vedere se pare că v. 12 şi 13 nu au nici o legătură directă cu tema din cap. 3 şi 4. Totuşi, aşa cum arată cuvântul ,,căci”, există o legătură strânsă şi logică. Versetele 12 şi 13 explică cum să evităm căderea ,,în neascultare” (v. 11) şi cum să încetăm ,,lucrările” noastre personale (v. 10), şi arată mijloacele pe care le-a pus la îndemână Dumnezeu pentru a-i ajuta pe copiii Săi să intre în ,,odihna” Sa.
Cuvântul. Gr. logos (vezi Ioan 1,1). ,,Cuvântul” la care se face referire aici este ,,cuvântul” care a fost ,,propovăduit” atât în vechiul Israel cât şi creştinilor (Evrei 4,2), fiind vorba mai ales de invitaţia de a intra în ,,odihna” lui Dumnezeu. Aşa cum lămureşte v. 2, ,,cuvântul” acesta este ,,o veste bună” (,,Evanghelia”, KJV). Într-un sens mai larg, ,,cuvântul” din v. 12 poate de asemenea considerat ca fiind scrierile Canonului Sacru, întrucât întreaga Biblie este ,,cuvântul” lui Dumnezeu şi cuprinde acea ,,veste bună” [,,Evanghelia”] a lui Isus Hristos.
Viu. Pentru a crea în om o inimă curată şi un duh nou şi statornic, este nevoie de o forţă vie şi activă (vezi Psalmi 51,10). ,,Cuvântul” lui Dumnezeu este viu şi dătător de viaţă. Aşa a fost la creaţiune (Psalmi 33,6.9) şi aşa este şi la crearea din nou a chipului lui Dumnezeu în om. Hristos, Cuvântul întrupat, de asemenea are viaţă în Sine (Ioan 1,4.12; 5,26). ,,Cuvântul lui Dumnezeu” este forţa care dă energie atunci când omul se converteşte. Creştinii sunt ,,născut din nou… prin cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac” (1 Petru 1,23).
Lucrător. [,,Puternic”, KJV]. Gr. energes, ,,eficient”, ,,activ”, ,,puternic” (compară cu 1 Corinteni 12,6). Cuvântul ,,energie” vine de la grecescul energes. În ,,cuvântul” lui Dumnezeu există puterea de a-i transforma pe păcătoşi în sfinţi.
Mai tăietor. [,,Mai ascuţit”, KJV]. Natura acestei calităţi este explicată în restul v. 12. ,,Cuvântul” lui Dumnezeu este viu, puternic şi tăietor, pe deplin în stare să împlinească scopurile Sale bune pentru omenire (vezi Isaia 46,10; 55,10.11).
Sabie cu două tăişuri. Vezi Efeseni 6,17; Apocalipsa 1,16.
Desparte Gr. merismos, ,,divizare”, ,,separare”.
Sufletul şi duhul. Gr. psuche kai pneuma, aici, ,,viaţa şi respiraţia”. În ce priveşte psuche, vezi Matei 10,28, iar în ce priveşte pneuma, vezi Luca 8,55. Această expresie, la fel ca şi următoarea, ,,încheieturile şi măduva”, este figurată. Ideea de a desparte ,,sufletul şi duhul” şi ,,încheieturile şi măduva” sugerează ascuţimea cuvântului lui Dumnezeu. Valoarea figurii este bazată pe ideea că ,,viaţa” şi ,,respiraţia” sunt, practic, inseparabile.
Încheieturile şi măduva. Şi acestea sunt, practic, inseparabile.
Judecă. [,,Distinge”, KJV]. Gr. kritikos, ,,în stare să deosebească”, ,,capabil să judece”, ,,capabil să distingă”, adică are putere de discernământ. Cuvântul ,,critic” este derivat de la grecescul kritikos. Printr-un răspuns favorabil la impresia făcută de ,,cuvântul” lui Dumnezeu asupra conştiinţei, creştinul sincer evită căderea în ,,neascultare”, îşi încetează ,,lucrările” şi intră în ,,odihna” lui Dumnezeu (v. 6,10.11; vezi şi cap. 3,10.12).
Simţirile şi gândurile. [,,Intenţiile şi gândurile”, KJV]. Sau ,,motivele şi gândurile”, ,,scopurile şi gândurile” (RSV). După cum o lamă ascuţită desparte ,,încheieturile şi măduva”, tot aşa principiile sfinte ale ,,cuvântului lui Dumnezeu” fac deosebire între gândurile bune şi rele, între motivele sfinte şi cele nesfinte.
Inimii. Adică minţii.