3:2 care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum şi Moise a fost credincios în toată casa lui Dumnezeu.
Credincios. Se face referire la credincioşia lui Isus de-a lungul misiunii Sale pe pământ. La întrupare El S-a smerit, renunţând la prerogativele Sale de Dumnezeu şi luând natura umană. A suferit lipsurile şi ispitele care I-au împresurat viaţa pe pământ, a mers înainte cu hotărâre şi tărie, până la cruce (vezi Filipeni 2:5–8; Evrei 2:14, 17; 12:2; Vol. V, pp. 917–919). În toate lucrurile El a fost credincios planului hotărât înainte de întemeierea pământului (vezi DA 147, 208).
L-a rânduit. [,,L-a numit”, KJV]. Gr. poieo, ,,a face”, ,,a săvârşi”, ,,a rândui” (vezi Marcu 3:14). Hristos a fost credincios faţă de Tatăl, venind ca reprezentant al Lui pe acest pământ (vezi Ioan 1:14). În tainicul sfat de pace dintre Tatăl şi Fiul (vezi Zaharia 6:13), când a fost făurit planul de mântuire, Hristos a fost de acord să vină pe pământ. La împlinirea acestui plan El S-a supus de bunăvoie Tatălui, fiind sigur de prerogativele Dumnezeirii. El S-a subordonat Tatălui pentru toată durata vieţii Sale pe pământ, pentru ca să trăiască o viaţă ca om printre oameni şi pentru ca viaţa Lui desăvârşită să le poată oferi acestora un exemplu de legătura pe care trebuia să o aibă ei cu Tatăl ceresc (vezi Matei 6:9; Ioan 1:14; compară cu Vol. V, p .918). În felul acesta Tatăl ,,L-a rânduit” pe Hristos pentru misiunea Sa pe pământ (vezi Ioan 3:16), iar Hristos S-a dovedit ,,credincios” în rolul acesta de subordonat.
Cum şi Moise. În v. 1–6 Hristos este comparat cu Moise, cel care a dat poporului legea (Ioan 1:17; 7:19) şi care, într-un anumit sens, a întemeiat naţiunea iudaică. Pavel vrea să demonstreze că Hristos este infinit mai mare decât Moise (Evrei 3:3). Înalta stimă pe care Iudeii din Noul Testament o manifestau faţă de Moise este evidentă din mândria pe care o dădeau pe faţă când susţineau că sunt ,,ucenicii” săi (Ioan 9:28, 29). S-a arătat deja că Hristos este egal cu Tatăl (Evrei 1:8) şi superior îngerilor (v. 4), iar acum se declară că îi este superior lui Moise. Mai târziu se va fi arăta că le este superior lui Avraam (cap. 7:2, 4; compară cu v. 15), tatăl naţiunii (Ioan 8:39; vezi Matei 1:1), lui Levi (Evrei 7:9, 10) şi lui Aaron (v. 11) – iar preoţia Lui este superioară preoţiei lui Aaron.
,,Moise a făcut întocmai cum îi poruncise Domnul” (Exodul 40:16); el era un conducător credincios şi vrednic de încredere. La fel, trăind ca om printre oameni, Hristos L-a reprezentat corect pe Tatăl Său, făcând doar acele lucruri care erau în armonie cu voia lui Dumnezeu şi-I erau plăcute Lui (Ioan 4:34; 6:38; 8:28, 29). La sfârşitul lucrării Sale pe pământ El I-a raportat Tatălui Său: ,,am sfârşit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (cap. 17:4).
Casa lui Dumnezeu. [,,Casa lui”, KJV]. Aici Moise este comparat cu un ispravnic căruia i s-au dat în grijă treburile gospodăriei stăpânului său (vezi Geneza 15:2; Luca 12:42; 16:1, 2). Iosif a servit în calitatea aceasta în casa lui Potifar (Geneza 39:1–6). Ispravnicul era custodele proprietăţii stăpânului său şi administratorul gospodăriei. ,,Casa” la care se face referire aici este poporul ales de Dumnezeu, prin care El avea de gând să ducă la îndeplinire planul de mântuire. În vremurile vechi casa aceasta era naţiunea iudaică, dar acum este biserica creştină (vezi Vol. IV, pp. 26, 35).
În KJV (unde apar doar cuvintele ,,casa lui”) nu este clar dacă pronumele ,,lui” se referă la Moise sau la Dumnezeu, cum s-ar putea deduce din v. 4. Dacă se referă la Moise, atunci este evidenţiată misiunea sa de a o supraveghea. Dacă se referă la Dumnezeu, atunci se subliniază faptul că această casă este proprietatea Sa. Pentru scopuri practice, înţelesul este acelaşi în ambele cazuri. Se pare că ultima parte a v. 2 este luată din Numeri 12:7, unde Dumnezeu îl declară pe Moise ,,credincios” peste ,,casa” Sa.