3:1 De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,
De aceea. Adică ţinând cont de tot ceea ce s-a spus în cap. 1 şi 2 cu privire la poziţia înălţată a lui Hristos ca Dumnezeu şi cu privire la bunăvoinţa Sa de a-Şi asuma natura umană.
Fraţi sfinţi. Toţi credincioşii sunt ,,fraţi” în Hristos. Însă deoarece această epistolă a fost adresată în primul rând creştinilor evrei (vezi Introducerea), se pare că termenul ,,fraţi” se referă la această grupă mai restrânsă. Subiectul capitolelor următoare – învăţături din istoria vechiului Israel
– avea să fie plin de însemnătate pentru aceşti ,,fraţi” iudei în Hristos. Ei sunt numiţi aici ,,sfinţi” deoarece viaţa lor a fost dedicată lui Dumnezeu, nu în sensul că nu ar avea greşeli sau defecte (vezi Matei 5:48; Romani 1:7).
Aveţi parte. Gr. metochoi, ,,părtaşi” (vezi Luca 5:7; compară cu Evrei 3:14; 6:4; 12:8). Chemarea cerească. Este vorba despre chemarea lui Dumnezeu la mântuire prin Isus Hristos (vezi Romani 8:28, 30).
Aţintiţi-vă privirile la. [,,Luaţi în considerare”, KJV]. Gr. katanoeo, ,,a-şi îndrepta gândurile spre”, ,,a contempla”. Aceşti ,,fraţi sfinţi” sunt invitaţi aici să-şi îndrepte atenţia către tema centrală a epistolei către evrei, lucrarea lui Hristos în cer, ca Mare Preot al nostru. (vezi Introducerea, tema).
Apostolul. Gr. apostolos, ,,ambasador”, ,,trimis”, ,,delegat”, ,,sol” (vezi Marcu 3:14; Faptele Apostolilor 1:2). Hristos a venit pe acest pământ ca ,,Apostol” al Tatălui, ,,Trimisul lui Dumnezeu” (DA 475; compară cu Ioan 6:29). El a venit pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu înaintea oamenilor (vezi Matei 1:23; Ioan 1:14) şi S-a întors la cer ca reprezentant al omului sau Mare Preot înaintea Tatălui. La fel, în timpurile Vechiului Testament, marele preot din sanctuarul de pe pământ Îl reprezenta pe Dumnezeu înaintea oamenilor şi pe oameni înaintea lui Dumnezeu (vezi Levitic 16:4).
Marele Preot. Vezi cap. 2:17. Mărturisirii. Gr. homologia, ,,mărturisire”, ,,recunoaştere”, ,,expunere” (vezi Romani 10:9; 1Timotei 6:12).
Isus. [,,Isus Hristos”, KJV]. Dovezile textuale atestă omiterea cuvântului ,,Hristos”. ,,Isus” era numele pământesc al Mântuitorului nostru; ,,Hristos” era numele Său ca Mesia din Vechiul Testament, ca ,,Trimis al lui Dumnezeu”, ca Fiul al Său. A-L numi pe Isus Hristosul înseamnă a recunoaşte că fiul Mariei era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Folosite împreună cele două nume constituie o recunoaştere a naturii divino–umane a Domnului nostru. Vezi Matei 1:1.