3:14 Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început,
Ne-am făcut. [,,Suntem făcuţi”, KJV]. Mai degrabă ,,am devenit”.
Părtaşi ai lui Hristos. Sau “părtaşi în Hristos”. Creştinul se împărtăşeşte din biruinţa şi caracterul fericitului său Domn, şi poate lua parte la foloasele şi binecuvântarea care-i revin ca rezultat a marii jertfe a lui Hristos pe cruce şi a slujirii Sale ca Mare Preot în sanctuarul de sus. Unirea cu Hristos aici şi acum este o experienţă preţioasă (vezi Galateni 2,20). Aceasta este ,,odihna” în care trebuie să intrăm.
Dacă păstrăm. [,,Dacă ţinem”, KJV]. Vezi Matei 24,13; Evrei 10,35.36.
Până la sfârşit. Vezi Matei 24,13; Apocalipsa 2,10. Îndemnurile Epistolei către Evrei au fost la început adresate iudeilor credincioşi din biserica apostolică, iar mesajul cărţii se aplica în primul rând la această grupare (vezi Introducerea). În general în biserica primară se credea că revenirea Domnului nu va fi multă vreme amânată (vezi Nota Suplimentară de la Romani 13), dar trecuseră deja 30 de ani sau mai mult de când Hristos se înălţase la cer (vezi Vol. VI, p. 106) şi încă nu era nici un semn al apropiatei Sale reveniri. Ceea ce pe atunci părea o amânare lungă şi neaşteptată se poate să fi găsit credinţa unora în declin, şi poate că îndemnul de a păstra ,,până la sfârşit încrederea nezguduită” era menit în deosebi pentru această grupă a cărei credinţă se clătina. O concepţie clară cu privire la lucrarea lui Hristos ca Mare Preot al nostru ar fi oferit o temelie sigură pentru credinţa creştinilor de atunci, făcând posibil ca ei să fie ,,părtaşi ai lui Hristos” (Evrei 3,14). Trebuiau să înţeleagă faptul că o mai era o importantă lucrare de făcută, atât pentru ei cât şi pentru alţii. Era posibil ca revenirea lui Isus să fie amânată, dar era privilegiul lor ca prin credinţă (vezi v. 12) să intre în ,,odihna” lui Dumnezeu (vezi v. 7–11). Îndemnul dat aici bisericii apostolice este potrivit şi pentru biserica de astăzi.
Încrederea. Gr. hupostasis (vezi cap. 1,3), alt cuvânt faţă de cel tradus ,,încredere” în cap. 3, 6 (vezi comentariul de acolo). Păstrarea până la sfârşit a unei încrederi nezguduite este opusul împietririi inimii (compară cu v. 8,15).
Nezguduită. Gr. bebaios, cuvânt tradus la fel şi în v. 6.
Început. După un timp credinţa puternică ce însoţeşte convertirea adevărată s-ar putea să-şi piardă din strălucire, iar inima caldă să devină rece. Ferice de creştinul care-şi păstrează toată viaţa credinţa şi zelul de la început.