2:9 Dar pe Acela, care a fost făcut pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii, adică pe Isus, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, din pricina morţii, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.
Dar… pe Isus, Îl vedem. Cuvântul ,,dar” denotă un contrast. Omul ,,încă nu” are stăpânirea (vezi v. 8), ,,dar … pe Isus, Îl vedem”. El este stăpân. El a fost încununat cu slavă şi cinste. El are toată autoritatea (Matei 28:18).
Mai prejos. [,,Puţin mai prejos”, KJV]. Sau ,,pentru puţină vreme mai prejos” (vezi v. 7). Aici se vorbeşte despre Hristos ca fiind om cu adevărat, tot aşa cum în capitolul întâi a fost demonstrată divinitatea Sa deplină. Natura lui umană Îl face în stare să fie un mare preot de care oamenii să aibă nevoie (v. 17, 18). Bineînţeles că în cer Hristos era cu mult mai presus decât îngerii. Dar când a devenit de bunăvoie om, Şi-a luat locul printre oameni şi n-a cerut favoruri speciale. Dar nici chiar în condiţiile acestea nu a renunţat la dumnezeirea Sa. Ştia de unde a venit (Ioan 13:3); ştia că are putere să ierte păcatele (Matei 9:6); ştia că oricând putea să ceară în sprijinul Său ajutor de sus (cap. 26:53). Dar deşi avea această putere niciodată nu a folosit-o pentru a Se salva pe Sine, numai dacă Dumnezeu a considerat necesar. A face lucrul acesta ar fi însemnat să-Şi descalifice lucrarea. În ce priveşte umilinţa lui Hristos, vezi Filipeni 2:5–8.
Încununat cu slavă. Este vorba de momentul înălţării Sale la cer (vezi Evrei 1:3; compară cu Filipeni 2:9).
Din pricina morţii. [,,Pentru suferinţa morţii”, KJV]. Mai degrabă ,,din pricină că a suferit moartea”. De asemenea ordinea cuvintelor în versiunea greacă favorizează legătura dintre aceste cuvinte şi expresia ,,încununat cu slavă şi cu cinste”. De aceea pasajul scoate în evidenţă nu scopul întrupării, ci rezultatul morţii: înălţarea.
Pe care a suferit-o. [,,Gustat-o”, KJV]. Gr. geuomai, ,,a mânca”, ,,a gusta”, ,,a experimenta”. Pasajul nu sugerează, aşa cum cred unii, că Hristos doar a gustat uşor din moarte şi că nu a suferit măsura ei deplină. Ghetsemani arată că El a băut paharul până la capăt şi că a gustat moartea aşa cum nici un om nu a gustat-o vreodată.
Prin harul lui Dumnezeu. Pot fi citate dovezi textuale (vezi p.10) pentru exprimarea ,,fără Dumnezeu”, sugerând că Hristos a suferit singur chinul morţii, fără susţinerea lui Dumnezeu. Unii învăţaţi, atât vechi cât şi moderni, susţin că acesta este sensul original. Totuşi majoritatea dovezilor sunt în favoarea exprimării din KJV. În acelaşi timp ambele sensuri sunt adevărate. Hristos a îndurat singur chinul (vezi Matei 27:46); suferinţa Sa a fost pentru om o demonstrare a iubirii lui Dumnezeu.
Pentru toţi. [,,Pentru fiecare om”, KJV]. Sau ,,în folosul fiecărui om”. Sacrificiul lui Hristos este valabil pentru toţi (vezi Romani 5:15). Fiecare om care vrea poate să aibă parte de foloasele morţii lui Hristos (vezi Apocalipsa 22:17).