2:3 cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o,
Cum vom scăpa noi. Această întrebare retorică cere răspunsul ,,nu vom scăpa”. În versiunea greacă folosirea accentuată a pronumelui ,,noi” are rolul de a-i pune în contrast pe cei de azi cu cei care, în timpurile Vechiului Testament, călcau legea mozaică (v. 2). Ei neglijaseră ,,Cuvântul vestit prin îngeri”, iar cei la care se face referire prin pronumele ,,noi” sunt în primejdie să neglijeze cuvântul rostit de Hristos.
Nepăsători. [,,Neglija”, KJV]. Gr. ameleo, ,,a fi nepăsător faţă de”, ,,a nu avea grijă de”, ,,a neglija”. Mulţi din creştinii evrei se agăţau de vechiul sistem iudaic şi erau înclinaţi să dispreţuiască Evanghelia. Scopul acestei epistole era să arate că vechiul sistem ajunsese la sfârşit şi că mântuirea putea fi găsită numai prin Hristos şi Evanghelia Sa.
Avertizarea este valabilă în orice epocă. Nu există scăpare pentru aceia care sunt nepăsători faţă de apelurile Evangheliei. Poate că aceasta nu înseamnă o lepădare pe faţă a lui Hristos, ci doar
o amânare şi o neglijenţă. O asemenea atitudine este extrem de primejdioasă şi dacă omul persistă în ea, va avea parte de moartea veşnică.
O mântuire aşa de mare. Este mare pentru că Dumnezeu este autorul ei. Este mare datorită preţului ei, viaţa Fiului lui Dumnezeu. Este mare prin ceea ce realizează: reînnoirea trupului, a sufletului şi a spiritului, şi înălţarea omenirii sus în cer.
Vestită întâi de Domnul. În contrast cu ceea ce a fost ,,vestit prin îngeri” (v. 2). ,,Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul” (cap. 1:1, 2). Este vorba despre solia proclamată de Hristos în timpul lucrării Sale pe pământ. În ce priveşte semnificaţia titlului ,,Domn”, când e aplicat la Hristos, vezi Ioan 13:13; 20:28.
Ne-. [,,Nouă”]. Aici autorul se aşază în aceeaşi categorie cu aceia cărora Evanghelia le fusese vestită [,,confirmată”] de către cei care o auziseră direct de la Isus. Această mărturisire exclude posibilitatea ca unul din cei doisprezece apostoli să fie autorul Epistolei către Evrei. Mulţi susţin că îl aceasta exclude şi pe Pavel, deoarece el se laudă că nu a primit Evanghelia de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos (Galateni 1:12). Totuşi argumentul pronumelui ,,ne-” nu este destul de concludent, deoarece se poate ca autorul să fi făcut o afirmaţie generală. În plus, au fost fără îndoială multe lucruri care i-au fost confirmate lui Pavel de către martori oculari ai vieţii lui Hristos. Bineînţeles că taina Evangheliei a primit-o direct de la Domnul Isus. Problema autorului trebuie să fie soluţionată pe temeiul altor considerente (vezi Introducerea la această epistolă, şi anume paternitatea).
Adeverită. [,,Confirmată”, KJV]. Gr. bebaioo, ,,a statornici”, ,,a confirma”. Evanghelia nu le-a fost doar vestită, ea a fost proclamată cu putere convingătoare.