2:18 Şi prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.
A fost ispitit. Gr. peirazo, ,,a pune la probă”, ,,a încerca”, ,,a ispiti” (vezi Matei 4:1). Natura umană a lui Hristos a simţit adevărata putere a ispitei. Altminteri, Hristos n-ar fi înţeles lupta teribilă a bietului păcătos care este puternic încercat de Satana. Hristos a fost ispitit în toate lucrurile ,,ca şi noi” (Evrei 4:15). El a avut realmente de-a face cu ispita.
Cât de mult a suferit Hristos când S-a împotrivit ispitei, o dau la iveală pustia, grădina Ghetsemani şi Golgota. În primele două cazuri ispita a fost atât de copleşitoare încât se pare că ar fi murit dacă nu ar fi fost trimis un înger să-L întărească (Matei 4:11; Luca 22:43). Paharul nu a fost îndepărtat, în ciuda rugăciunii Sale. El trebuia să-l bea. Este evident că la întâmplările acestea se referă autorul atunci când spune ,,Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului” (Evrei 12:4). Însă Hristos S-a împotrivit până la sânge.
Poate să vină în ajutorul. [,,Poate să-i sprijine”, KJV]. Sau ,,este în stare să-i ajute”. Rezistând cu succes ispitei şi îndurând cu răbdare suferinţa, Hristos l-a biruit pe ispititor. Acum noi luptăm cu un vrăjmaş învins. Biruinţa lui Hristos este garanţia sau asigurarea biruinţei noastre. Vezi Matei 4:1.
Pentru creştin este o neîncetată sursă de mângâie în a şti că Hristos înţelege durerile şi greutăţile noastre şi că simte împreună cu noi. Dacă Hristos n-ar fi devenit om, s-ar fi putut ridica următoarele întrebări: Cum putem şti că Dumnezeu ne iubeşte şi Se îngrijeşte de noi, când niciodată n-a trecut prin încercările pe care le întâmpinăm noi, când niciodată nu a fost sărac, părăsit şi n-a ştiut ce înseamnă să fii singur şi să ai de înfruntat un viitor necunoscut? El ne cere să fim credincioşi până la moarte, dar a dat El vreodată piept cu problemele cu care trebuie să luptăm noi? Dacă ar fi fost unul dintre noi şi una cu noi, ar fi ştiut cât de greu e să faci faţă anumitor încercări. Dar dacă nu a fost niciodată om, cunoaşte El cu adevărat întristările noastre şi poate El să simtă împreună cu noi când greşim?
Răspunsul la acestea este că Dumnezeu cunoaşte cu adevărat toate acestea şi că nu pentru Sine, ci pentru noi S-a El făcut sărac; nu pentru Sine, ci pentru noi a suferit şi a murit. Noi am avut nevoie de demonstraţia pe care Hristos a venit să o facă, altminteri nu am fi cunoscut niciodată adânca iubire a lui Dumnezeu pentru omenirea suferindă şi nici durerea pe care a produs-o păcatul inimii Sale. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1–3FE 404
3 2T 213, 691; 3T 365; 5T 352
7 Ed 20; 3T 568; 4T 563
9 PP 65
10 GC 351; MB 62; PP 480; 4T 448; 5T 71, 133; 8T 212
11 DA 25; GC 477; MB 103; ML 289; SC 14; SL 41; 5T 230, 740
13 AH 159; CG 561, 565; GC 646; 2T 366
14 EW 151; GC 503; PK 701; PP 65; SR 214
14, 15 DA 320
16 8T 207
17 AA 472; DA 24; FE 442; MH 422; ML 297; 8T 286
17, 18 FE 275; TM 225, 355; 3T 93
18 Ed 78; EW 150; FE 106; GC 416; MB 13; ML 335; PP 64, 480; SR 43; TM 391; 2T 201; 4T 294; 5T 422; 9T 185