2:14 Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,
Copiii. Şi anume copiii menţionaţi în v. 13.
Sunt părtaşi. Sau ,,au fost făcuţi părtaşi”. Copiii au aceeaşi natură umană.
Tot aşa şi El. Adică Hristos.
A fost … părtaş. [,,A luat parte”, KJV]. Forma din greacă sugerează ideea luării în stăpânire a
unui lucru nou. Aceasta a făcut-o Isus. El era divin, dar a luat natura noastră omenească, contopind în chip misterios cele două naturi (vezi Ioan 1:14). Pentru ca să poată trăi toate experienţele omenirii, Hristos a devenit om.
Prin moarte. Adică moartea lui ca sacrificiu pe cruce (v. 9). Când Isus a murit pe cruce, Satana parcă a triumfat, deoarece se părea că Însuşi Fiul lui Dumnezeu recunoscuse puterea celui rău asupra morţii şi a ajuns să fie înfrânt de ea. Dar Dumnezeu avea un alt scop.
Să nimicească. Gr. katargo, ,,a face fără valoare”, ,,a distruge” (vezi Romani 3:3). Puterea lui Satana asupra morţii fusese deja înfrântă, căci deşi moartea naturală încă mai domneşte, învierea este asigurată (vezi 1 Corinteni 5:20–22, 51–57). În cele din urmă cel care a adus păcatul şi moartea va fi el însuşi nimicit (vezi Apocalipsa 20:10).
Cel ce are puterea. [,,Cel ce avea puterea”, KJV]. Satana are puterea morţii deoarece este autorul păcatului, iar moartea este rezultatul păcatului (vezi Romani 5:12). Împărăţia lui este o împărăţie a morţii şi în ea stăpânul este el. Când păcatul domneşte în viaţa noastră, domneşte şi moartea, şi deci şi Satana.
Hristos a fost Acela care a intrat în casa omului tare (Marcu 3:27), l-a legat pe vrăjmaş şi a luat de la el prizonierii. Hristos a pătruns în domeniul morţii – fortăreaţa lui Satana – şi i-a smuls acestuia prada pe care o ţinea strâns. Când a socotit că are putere asupra lui Hristos, când mormântul a fost sigilat şi Hristos închis înăuntru, Satana a tresăltat de bucurie. Dar Hristos a sfărâmat legăturile morţii şi a ieşit afară din mormânt, ,,pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut” (Faptele Apostolilor 2:24). Nu numai că Hristos Însuşi a înviat, dar ,,mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui” (Matei 27:52, 53). Astfel, deşi ,,omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, … vine unul mai tare decât el şi-l biruieşte” (Luca 11:21, 22). Omul mai tare, Hristos, a pătruns în domeniul morţii şi l-a biruit pe acela care avea putere asupra moţii, i-a luat captivii şi i-a jefuit casa (Matei 12:29), ,,a dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce (Coloseni 2:15). De aici înainte, pentru credincioşi moartea este doar un somn, ei se odihnesc în pace până când îi va chema Dumnezeu. Pentru mulţi va fi chiar un somn fericit (Apocalipsa 14:13). Hristos ,,a nimicit moartea” (2 Timotei 1:10). El are ,,cheile morţii şi ale locuinţei morţilor” (Apocalipsa 1:18; compară cu 1 Corinteni 15:51–57).
Diavolul. Gr. diabolos (vezi Matei 4:1).