2:10 Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate, şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor.
Se cuvenea. Gr. prepo, ,,a se potrivi”, ,,a se cuveni”, ,,a fi potrivit”. Pentru care. Sau ,,din cauza căruia”. ,,Toate lucrurile” există deoarece Dumnezeu a voit ca ele să existe (1 Corinteni 8:6). Prin care. Dumnezeu este Acela prin care ,,toate lucrurile” au luat fiinţă. Compară cu Romani
11:36. Scripturile Îl prezintă şi pe Hristos ca pe Unul prin care au fost create toate lucrurile (Coloseni 1:16; compară cu Evrei 1:2). Tatăl a fost Cel ,,care a făcut toate lucrurile” prin Isus Hristos. Efeseni 3:9.
Să ducă pe mulţi fii la slavă. [,,Să ducă pe mulţi fii la slavă”, KJV]. După cum Hristos, după umilirea Sa, a fost proslăvit (vezi Ioan 17:5), tot aşa moartea Lui avea să îi ducă pe mulţi la slavă. În ce priveşte înţelesul ducerii în slavă, vezi Romani 8:30. Pentru însemnătatea cuvântului ,,fii”, vezi Romani 8:14. Acest cuvânt este ales anume pentru a arăta legătura dintre Hristos, Fiul, şi cei răscumpăraţi, care sunt Îi fraţii (vezi Evrei 2:11–18).
Să desăvârşească. [,,Să facă perfect”, KJV]. Gr. teleioo, ,,a completa”, ,,a face desăvârşit”, ,,a aduce la desăvârşire”. În ce priveşte adjectivul teleios, vezi Matei 5:48. Autorul nu vrea să spună că Hristos nu era mai dinainte desăvârşit. Hristos era desăvârşit ca Dumnezeu. La întruparea Sa a fost desăvârşit ca om. Dar prin suferinţele Sale a devenit desăvârşit ca Mântuitor (vezi Faptele Apostolilor 5:31). Ideea exprimată aici de cuvântul teleioo este aceea de a ajunge la o ţintă predeterminată, de a sfârşi o alergare, de a încheia un curs prescris. Înainte de a veni pe pământ, lui Hristos Îi era bine cunoscut drumul pe care trebuia să îl urmeze; fiecare pas Îi era clar. Pentru a ajunge la ţintă El trebuia să parcurgă tot drumul. Nu putea să Se oprească înainte de ajunge la destinaţie, trebuie să stăruie până la sfârşit. Aceasta este ideea exprimată aici: parcurgerea unui drum, nu vreo desăvârşire morală.
Suferinţe. Hristos a ajuns la poziţia Sa înaltă pe cărarea suferinţei. ,,Moartea pe care a suferit-o” L-a transformat în Mântuitor şi L-a făcut căpetenia care îi duce mulţi fii la slavă. Suferinţele ispitei L-au făcut în stare să fie ,,un mare preot milos şi vrednic de încredere”, ca să poată ,,să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (vezi v. 17, 18). Dacă Hristos ar fi venit în lumea aceasta şi Şi-ar fi petrecut viaţa în pace şi mulţumire, păzit de îngerii din cer şi ferit de întâmplările şi ispitele obişnuite ale oamenilor, El nu ar fi fost făcut desăvârşit pentru slujba Sa. Astfel nu ar fi avut prilejul să demonstreze cum ar fi procedat în situaţii limită. Dacă nu ar fi fost ispitit în toate lucrurile, oamenii s-ar fi întrebat ce ar fi făcut El dacă ar fi fost cu adevărat flămând, istovit, bolnav; ce ar fi făcut dacă ceilalţi L-ar fi ocărât, blestemat, scuipat, biciuit şi în cele din urmă L-ar fi atârnat pe o cruce. Şi-ar mai fi păstrat El liniştea şi S-ar mai fi rugat pentru vrăjmaşii Săi? Dacă aceia în care Se încredea L-ar fi abandonat, s-ar fi lepădat de El, şi L-ar fi părăsit în ceasul Lui cel mai greu, S-ar fi încrezut El, nedescurajat, în Dumnezeu? Dacă, în cele din urmă, s-ar fi părut că Dumnezeu Însuşi Îl părăseşte, iar groaza întunericului L-ar fi înconjurat şi aproape L-ar fi zdrobit, ar mai fi băut El paharul sau ar fi renunţat? Întrebări de felul acesta şi le-ar fi pus oamenii dacă Isus ar fi fost ferit de ispită şi de suferinţă.
Căpetenia. [,,Căpitanul”, KJV]. Gr. archegos, ,,conducător”, ,,şef”, ,,întemeietor”, ,,principe”.
Cuvântul achegos apare de patru ori în Noul Testament şi este de două ori tradus ,,Domnul” (Faptele Apostolilor 3:15; 5:31) şi de alte două ori cu ,,Căpetenia” (Evrei 2:10; 12:2).
În limba greacă clasică archegos este folosit pentru strămoşul unui clan grec, pentru eroi şi chiar ca un nume divin dat lui Apollo. Pentru textul de faţă unii sugerează înţelesul de ,,pionier”, un sens necorespunzător, deoarece întruparea şi moartea lui Hristos sunt cele care au făcut cu putinţă ca membrii neamului omenesc să fie aduşi la slavă. El a deschis drumul. Dar expresia este nepotrivită deoarece Hristos este mai mult decât un pionier. El este Mântuitorul. Cei care Îl urmează sunt mântuiţi.