12:12 Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;
Întăriţi-vă. [,,Înălţaţi-vă”, KVJ]. ,,Mâinile căzute” şi ,,genunchii slăbănogiţi” simbolizează descurajarea şi inactivitatea. Ele reprezintă antiteza stăruinţei (vezi v. 2). Creştinul matur nu va fi ,,obosit şi istovit” în sufletul său (v. 3) când trece prin disciplină; mâinile lui nu vor cădea de oboseală şi genunchii lui nu se vor clătina. Înţelegând ceva din natura şi scopul disciplinei şi având încredere în înţelepciunea şi bunătatea Tatălui său ceresc, el va alunga resentimentul, descurajarea şi inactivitatea. El îşi va îndeplini însărcinările cu curaj şi încredere.
Prea mulţi creştini au ,,genunchii slăbănogiţi” şi ,,mâini obosite”. În loc de a accepta disciplina Cerului, ei încep să-i blameze pe alţii pentru împrejurările nefavorabile în care se găsesc. Ei refuză ocaziile date de Tatăl ceresc pentru a-şi dezvolta caracterul. În curând viaţa lor începe să aducă roada amărăciunii (vezi v. 13, 15) în loc de ,,roada dătătoare de pace a neprihănirii” (v. 11). Compară cu Isaia 35,3.
Dar. [,,Deci”, KJV]. Adică ţinând cont de faptul că experienţele disciplinare ale vieţii au fost rânduite de un Părinte ceresc înţelept şi iubitor cu scopul de a aduce la maturitate în viaţa noastră ,,roada aducătoare de pace a dreptăţii”.
Mâinile. În greaca idiomatică cuvântul acesta înseamnă ,,mâinile voastre”. Compară cu ,,picioarele voastre”, din v. 13. Obosite. [,,Care atârnă”, KJV]. Şi anume în dezamăgire şi descurajare. Genunchii slăbănogiţi. Genunchii slăbănogiţi nu reprezintă un avantaj în alergarea creştină (vezi v. 1 şi 2).