11:7 Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.
Prin credinţă. Vezi v. 1 şi v. 3.
Noe. În ce priveşte experienţa la care se face referire aici, vezi Geneza 6,13–22.
Lucruri care încă nu se vedeau. Nu exista nici o dovadă că avea să aibă loc sau că exista posibilitatea să aibă loc o catastrofă ca Potopul. Pregătirea pentru acel eveniment a reprezentat un act de credinţă din partea lui Noe.
Plin de o teamă sfântă. [,,Mişcat de teamă”, KJV]. Noe era profund impresionat de ce i se descoperise, şi anume că Dumnezeu intenţiona să distrugă pământul printr-un potop, şi a luat aminte la instrucţiunile care îi fuseseră date. Totuşi ceea ce l-a determinat pe Noe să construiască arca nu a fost frica de potopul care avea să vină, ci mai mult credinţa în ceea ce îi descoperise Dumnezeu cu privire la catastrofă.
A osândit lumea. Construirea corăbiei a mărturisit despre hotărârea lui Noe împotriva ,,lumii”, adică oamenii nelegiuiţi şi felul lor de viaţă. Renunţarea la lume a mărturisit cu privire la credinţa sa în Dumnezeu.
Moştenitor al neprihănirii. Credinţa lui Noe, aşa cum este reflectată de faptele sale, l-a îndreptăţit, prin harul divin, să fie socotit neprihănit. Pentru un comentariu despre neprihănirea prin credinţă, vezi Romani 1,17.