11:5 Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.
Prin credinţă. Vezi v. 1 şi v. 3.
Mutat. Scriitorul nu vrea să spună că Enoh avea credinţa că Dumnezeu îl va muta, ci că a fost mutat drept urmare a credinţei şi a credincioşiei sale – era ,,plăcut lui Dumnezeu”. Scriptura vorbeşte doar despre două persoane care au fost luate la cer fără să fi văzut moartea: Enoh şi Ilie.
Potrivit cu cronologia biblică, Enoh avea puţin peste 300 de ani când a murit Adam (vezi diagrama, Vol. I, p. 185). Pentru credincioşii din acea vreme moartea lui Adam trebuie să fi aruncat
o umbră de incertitudine asupra viitorului, căci în ciuda vieţii lui caracterizate de pocăinţă şi evlavie, Adam a murit la fel ca oricare alt păcătos. Pentru a împrăştia norul de incertitudine cu privire la viitor şi pentru a da celor credincioşi asigurarea că viaţa de credinţă va fi răsplătită, Dumnezeu l-a mutat pe Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam. Aşa cum prin Adam Dumnezeu a demonstrat că ,,plata păcatului este moartea”, tot aşa prin Enoh a demonstrat că ,,darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică” (Romani 6,23). Mutarea lui Enoh a dovedit că deşi păcatul îl desparte pe om de Dumnezeu, a fost deschisă o cale prin care să se poată pune capăt acestei despărţiri şi omul să se poată reîntoarce la Dumnezeu. Calea aceasta este credinţa.
Enoh îi simbolizează pe cei din ultima generaţie care vor fi luaţi la cer dintre cei vii. Enoh a ajuns prieten cu Dumnezeu, a umblat cu El şi în cele din urmă a mers acasă la El. Privind la Enoh, toţi pot prinde curaj. Oricine Îi slujeşte lui Dumnezeu şi umblă cu El zilnic prin experienţele vieţii, va intra în raiul lui Dumnezeu.
Enoh. Vezi Geneza 5,22.
Ca să nu vadă moartea. Adică să nu aibă parte de moarte.
N-a mai fost găsit. Aceste cuvinte sugerează că după dispariţia lui au existat încercări de a-l găsi. O încercare asemănătoare a fost făcută şi după mutarea lui Ilie (vezi 2 Regi 2,16–18).
Înainte de mutarea lui. Purtarea evlavioasă a lui Enoh era bine cunoscut de contemporanii săi.
Primise mărturia. Literal, ,,se mărturisise despre el”. Prin Enoh Dumnezeu dăduse lumii o demonstraţie cu privire la cel fel de caracter Îi era plăcut Lui. Nu exista posibilitatea ca oamenii să se întrebe, după mutarea unui sfânt atât de pios: ,,Cum poate Dumnezeu să primească un astfel de om?
Plăcut lui Dumnezeu. Credinţa lui Enoh şi credincioşia lui faţă de Dumnezeu au căpătat aprobarea divină. Viaţa şi caracterul lui erau o demonstraţie de ceea ce Dumnezeu ar vrea ca oamenii să fie.