11:32 Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de proroci!
Şi ce voi mai zice? Lista s-ar fi putut întinde foarte mult, dar fuseseră deja date destule exemple pentru a arăta esenţa unei vieţi evlavioase: credinţa şi credincioşia.
Nu mi-ar ajunge vremea. Scopul scriitorului nu era să întocmească un catalog cu toţi cei care i-au fost credincioşi lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor, ci numai să ilustreze ideea că, pentru a putea aştepta cu răbdare venirea Domnului şi împlinirea făgăduinţelor Sale, sunt esenţiale credinţa şi credincioşia. Poate că enumerarea aceasta impresionantă luase deja mai mult spaţiu decât intenţionase scriitorul la început, şi el îşi dă seama că nu este posibilă dezbatere în continuare a ceea ce se dovedise a fi un apogeu valoros la tema cărţii. El începuse să dovedească faptul că noi avem un Mare Preot distins, care slujeşte în favoarea noastră în sanctuarul ceresc, şi să facă apel la toţi creştinii să vină înaintea Lui prin credinţă (vezi cap. 4,14.16). În cap. 11 el dă de înţeles că, prin credinţă, persoanele vrednice de laudă din vechime trăiau, ca să zicem aşa, chiar în prezenţa lui Dumnezeu. Deoarece ei s-au bucurat de acest privilegiu şi au fost în stare să rămână credincioşi, şi noi putem trăi la fel.
Ghedeon. Vezi Judecători 6 şi 7.
Barac. Vezi Judecători 4 şi 5.
Samson. Vezi Judecători 13–16.
Ieftaie. Vezi Judecători 11.
David. Faptele lui David alcătuiesc o mare parte din cărţile istorice 1 şi 2 Samuel şi din alte cărţi. Samuel. Lucrarea lui Samuel ca preot, profet şi judecător apare în 1 Samuel 2–25. Prooroci. Aproape toţi prorocii au suferit din cauza mărturiei lor credincioase pentru Dumnezeu (vezi Faptele Apostolilor 7,25).