11:2 Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
Cei din vechime. [,,Strămoşii”, KJV]. Gr. presbiteroi, însemnând aici ,,străbunii”, ,,cei din vechime” (RSV), nu neapărat oamenii bătrâni.
Au căpătat o bună mărturie. Literal, ,,s-a mărturisit despre ei”, ,,au fost aprobaţi”, ,,au fost atestaţi”. Credinţa celor ,,din vechime” a dus la un comportament corespunzător, care la rândul său mărturiseşte despre realitatea credinţei lor. Tocmai credinţa a fost cea care le-a adus aprobarea divină. Am putea chiar să ne mirăm cum de unii din cei enumeraţi în acest capitol au putut să primească ,,o bună mărturie”. Dar dacă aici ar fi amintiţi numai eroi fără defect, acest lucru n-ar aduce decât foarte puţină încurajare omului de rând. Dacă oamenii care sunt supuşi ,,aceloraşi slăbiciuni ca şi noi” (Iacov 5,17) au putut căpăta ,,o bună mărturie”, există motive să credem că până şi celui mai slab dintre copiii lui Dumnezeu de azi i se poate întâmpla la fel.