11:27 Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.
Prin credinţă. Vezi v. 1 şi v. 3.
A părăsit el Egiptul. Vezi Exodul 2,15.
Fără să se teamă. Observând împrejurările fugii lui Moise din Egipt în Madian la vârsta de 40 de ani, unii consideră că exodul, la care se face referire în v. 27, a avut loc atunci când Moise avea 80 de ani. E adevărat că prin cuvântul tradus ,,a părăsit” (kataleipo) se poate înţelege pur şi simplu ,,a pleca”, fără a implica mai mult decât simpla plecare. Este de asemenea adevărat că în timpul plăgilor Moise a dat piept cu un faraon şi că, luat singur, v. 27 ar putea fi înţeles ca aplicându-se la exod. Totuşi, se pare că intenţia scriitorului a fost ca în acest scurt rezumat al vieţii lui Moise, prin care se subliniază credinţa lui, v. 28, 29 să fie cele care să facă referire la exod. Se pare că repetarea, în v. 27, a expresiei ,,prin credinţă”, implică faptul că scriitorul considera evenimentul acesta distinct de celelalte întâmplări amintite în discuţia despre credinţa lui Moise (compară cu v. 23, 24, 28, 29). Compară cu Ed 63, 64.
Din naraţiunea din Exodul 2,11–15 (vezi şi cap. 4,19) reiese că teama cu privire la siguranţa personală a jucat un rol destul de însemnat în decizia lui Moise de a fugi din Egipt. Cu toate acestea, locul cel mai important în mintea sa îl avea soarta poporului său şi rolul pe care îl aveau ei în făgăduinţa dată lui Avraam. De fapt tocmai încercarea lui nereuşită de a stârni o serie de evenimente despre care credea că vor duce la eliberarea lor, a făcut necesară fuga lui (vezi Faptele Apostolilor 7,25). În ciuda greşelii comise, se pare că a avut credinţa că, într-un fel oarecare, Dumnezeu tot îl va folosi la eliberarea lor. De aceea a căutat un refugiu temporar unde să poată aştepta intervenţia divină.
Chiar şi înainte de incidentul cu supraveghetorul egiptean, ţinând cont de împrejurările de atunci, era nevoie de multă credinţă pentru a crede că făgăduinţele legământului vor să fie împlinite. Acum, când o simplă dispută îl alungase cu totul din Egipt, Moise trebuie să fi avut nevoie de şi mai multă credinţă pentru a crede în împlinirea lor. Cum putea un exilat dat uitării în Madian, a cărui moarte fusese decretată printr-un edict imperial, să se aştepte să-i elibereze pe sclavii monarhului care căuta să-i ia viaţa? Nimic nu părea mai imposibil. Dacă a fost vreodată nevoie de credinţă, atunci aceasta era cea mai potrivită ocazie pentru exercitarea ei!