11:13 În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.
În credinţă au murit. Ei au văzut de departe împlinirea făgăduinţei – prin credinţă. Erau convinşi de realitatea moştenirii făgăduite. Pe temeiul acesteia ei au renunţat la prezent şi au trăit exclusiv pentru viitor. Dart nu au intrat niciodată în posesiunea moştenirii, nici a Canaanului pământesc, nici a împărăţiei veşnice.
Toţi aceştia. Adică cei credincioşi de la Abel (v. 4) până la Avraam (v. 8–12). Fără îndoială că în această perioadă lungă mulţi alţii au primit aprobarea lui Dumnezeu, dar persoanele vrednice de laudă amintite aici au fost selecţionate ca exemple strălucite ale credinţei ca factor decisiv în vieţuirea evlavioasă.
[,,Erau convinşi de ele”, KJV]. Dovezi textuale atestă omiterea acestor cuvinte. Însă este evident că ei ,,erau convinşi” de realitatea lucrurilor făgăduite, altminteri nu le-ar fi ,,urat de bine de departe”.
Le-au urat de bine. [,,Le-au îmbrăţişat”, KJV; ,,Iubindu-le cu dor”, traducerea lui G. Galaction]. Sau ,,le-au salutat”, ,,le-au zis bun venit”. Compară cu Ioan 8,56. Mărturisind. [,,Au mărturisit”, KJV]. Sau ,,recunoscând”.
Străini şi călători pe pământ. [,,Peregrini pe pământ”, KJV]. Deşi în lume, ei îşi dădeau seama că nu fac parte din ea. Ei priveau înainte către o ţintă mai măreaţă. Îşi dădeau seama de vremelnicia lucrurilor din viaţa aceasta şi de trăinicia lucrurilor pe care le vedeau doar ,,de departe”, prin credinţă. Trăiau pentru viitor, nu pentru prezent.