10:39 Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.
Noi însă nu suntem din aceia. Cu tact, scriitorul îi include pe toţi cititorii în grupul celor care vor ,,trăi prin credinţă” (v. 38). Mustrarea din v. 23–36 implică faptul că unii din ei erau în primejdia de a da înapoi, astfel încât ,,să se piardă”. Dar scriitorul înlătură acum ideea că vreunul din ei ar fi în situaţia asta.
Ca să se piardă. Adică să fie nimiciţi pentru totdeauna (vezi Ioan 17,12).
Mântuirea. Gr. peripoiesis, ,,rezervarea”, ,,achiziţionarea”, ,,conservarea”. Vezi Efeseni 1,14, unde peripoiesis e tradus ,,răscumpărarea celor câştigaţi”. NOTĂ ADIŢIONALĂ LA CAPITOLUL 10
Biblia face repetate declaraţii cu privire la planul minunat pe care Dumnezeu l-a făcut pentru mântuirea oamenilor, plan care îşi găseşte centrul în sacrificiul lui Hristos la Golgota şi în lucrarea pe care El o îndeplineşte în ceruri pentru noi. Când Dumnezeu Şi-a ales un popor, unul din primele lucruri pe care i le-a descoperit a fost planul de mântuire. Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să construiască un sanctuar, ca El să poată locui în mijlocul lor (vezi Exodul 25,8). Sanctuarul acesta era alcătuit din două încăperi (vezi Exodul 26,31–37), în fiecare din ele fiind aşezate anumite obiecte. În prima încăpere, în care se aflau masa pentru punerea pâinilor, sfeşnicul cu şapte braţe şi altarul tămâierii, erau îndeplinite zilnic anumite slujbe. În a doua încăpere, în care se afla chivotul legământului, avea loc o singură slujbă, şi asta doar în cea mai importantă zi a anului, Ziua Ispăşirii.
Serviciile din ambele încăperi includeau jertfele de animale şi vărsarea de sânge (vezi Vol. I, pp. 698–710).
Sanctuarul acesta era făcut după ,,chipul” [,,modelul”, KJV] care îi fusese arătat lui Moise ,,pe munte” (Exodul 25,40; vezi Exodul 25,9; Faptele Apostolilor 7,44). În ceruri se găseşte originalul a cărui ,,umbră” (vezi Evrei 8,5; 9,23) este sanctuarul de pe pământ. Ioan, căruia i s-au descoperit de mai multe ori imagini din cer, declară că a văzut ,,în cer Templul cortului mărturiei” (vezi Apocalipsa 15,5). În ,,templul” acela el a văzut ,,chivotul legământului” (cap. 11,19). A mai văzut în viziune şi altarul tămâierii (vezi cap. 8,3). Pavel, cel care a scris Epistola lui Pavel către Evrei, vorbeşte despre ,,Marele nostru Preot” din cer (vezi Evrei 3,1; 9,24), care S-a adus jertfă o dată pentru totdeauna, vărsându-Şi sângele în favoarea păcătoşilor care se pocăiesc (vezi cap. 9,24–26; 10,12).
Din pasajele acestea şi din altele care ar putea fi citate reiese că sanctuarul de pe pământ, cu cele două încăperi ale sale şi cu serviciile care se îndeplineau în ele, este o ,,umbră”, sau o schiţă, a lucrării îndeplinite de Hristos la Golgota şi în cer. Într-adevăr, despre slujba din sanctuarul din cer putem să vorbim cu mai multă certitudine decât o putem face despre oricare alt aspect al lucrării lui Dumnezeu în favoarea omului, deoarece ne este prezentat, în măsura în care simbolurile pot să reprezinte, marele original din cer.
Din lucrurile pe care le ştim cu privire la sanctuarul de pe pământ putem trage anumite concluzii cu privire la cel din cer. După cum serviciul pământesc nu putea începe decât numai după ce preotul avea o jertfă de adus, tot aşa Hristos Şi-a început lucrarea de Mare Preot al nostru în sanctuarul ceresc după ce S-a adus pe Sine Însuşi ca jertfă. După cum serviciul pământesc avea două etape, reprezentate prin cele două încăperi, tot aşa lucrarea din cer are două faze. Şi după cum serviciul pământesc îşi desfăşura prima fază până în marea Zi a Ispăşirii, tot aşa serviciul ceresc şi-a desfăşurat prima fază până la data când, aproape de sfârşitul istoriei pământului, Marele nostru Preot a intrat în a doua etapă a lucrării Sale preoţeşti. Profeţia din Daniel 8,14 (vezi comentariul de acolo) arată că în anul 1844 El Şi-a început această a doua fază a lucrării Sale.
Totuşi, aşa cum s-a observat în comentariul la Exodul 25,9, sunt zadarnice speculaţiile cu privire la dimensiunile, înfăţişarea exactă sau amenajarea precisă a sanctuarului din cer, deoarece ,,nici o construcţie pământească nu ar putea reprezenta vastitatea şi slava lui” (PP 357). Omul este ,,chipul lui Dumnezeu” (Geneza 1,27), dar numai Hristos este ,,întipărirea fiinţei Lui” (Evrei 1,3). Sanctuarul de pe pământ a fost construit după modelul celui din cer, în sensul că este o reprezentare vie a diferitelor aspecte ale lucrării lui Hristos în favoarea omului căzut (PP 357). Putem vorbi pe bună dreptate despre ,,Locul sfânt” (Sfânta) şi despre ,,Locul prea sfânt” (Sfânta Sfintelor) din sanctuarul ceresc, deoarece în felul acesta folosim limbajul şi simbolurile sanctuarului pământesc (Exodul 26,33.34), pentru a înţelege, cât se poate de bine, adevărul cu privire la sanctuarul ceresc. Dar nu ar trebui să permitem ca vreo nedumerire în vizualizarea un sanctuarului din cer după modelul celui de pe pământ, să estompeze în mintea noastră marile adevăruri transmise de acea ,,umbră” pământească, dintre care unul este că lucrarea lui Hristos pentru noi este săvârşită în cele două etape, sau ,,două mari părţi”, pentru a împrumuta cuvintele lui Ellen G. White (PP 357). Adevărul acesta este vital pentru o bună înţelegere a lucrării Marelui nostru Preot. Pentru o discuţie mai detaliată cu privire la acest subiect, cititorul este invitat să vadă comentariile la textele citate.
Epistola lui Pavel către Evrei tratează lucrarea lui Hristos ca Mare Preot al nostru. În anumite locuri, de pildă în cap. 9, Pavel vorbeşte despre cele două încăperi ale sanctuarului de pe pământ şi face o anumită aplicaţie la lucrarea lui Hristos din cer. De aceea, cartea aceasta a fost uneori centrul discuţiilor teologice cu privire la interpretarea cuvintelor pe care le foloseşte Pavel vorbind despre acest subiect şi s-a pus în deosebi problema dacă apostolul susţine existenţa a două încăperi în sanctuarul din cer – sau ,,două mari etape” în slujba preoţească al lui Hristos.
În comentariul de faţă se susţine categoric că lucrarea cerească a lui Hristos este dusă la îndeplinire în cele ,,două părţi” ale sanctuarului din cer, sau, pentru a împrumuta simbolismul Scripturii, în ,,Locul sfânt” şi apoi în ,,Locul prea sfânt” (vezi mai ales Exodul 25,9; Daniel 8,14); dar se mai susţine şi că Epistola lui Pavel către Evrei nu este locul ideal pentru a găsi o prezentare definitivă a acestei chestiuni.
În timpurile Noului Testament evreii creştini erau frământaţi de cum ar trebui să se raporteze la serviciul sanctuarului pământesc, pe care ei şi strămoşii lor îl consideraseră, timp de cincisprezece secole, a fi centrul adevăratei vieţi religioase (vezi Vol. VI, pp. 30–33). Pavel încearcă să le arate, printr-o serie de paralele şi contraste, că sanctuarul pământesc nu ar trebui să mai fie centrul loialităţii şi devoţiunii lor, deoarece Dumnezeu a zidit acel sanctuar pentru care cel pământesc nu era mai mult decât o ,,umbră” (vezi Introducere la Evrei, pentru o tratare mai extinsă a acestor paralele). De exemplu, scriitorul acestei epistole vorbeşte despre preotul nemuritor din cer, în comparaţie cu preoţii muritori de pe pământ (vezi Evrei 7,23.24.28), despre sacrificiul nepreţuit al lui Hristos, în contrast cu jertfele de animale (vezi cap. 9,11–24.23–26; 10,11–14). Şi ajunge la concluzia că acum copiii lui Dumnezeu beneficiază de ,,o slujbă … mai înaltă (vezi cap. 8,6). Nu trebuie să mai apelăm la preoţii pământeşti pentru a prezenta înaintea lui Dumnezeu dorinţa de a fi iertaţi. Acum putem să venim noi înşine, cu încredere şi fără mijlocitori, la tronul harului, prin meritele slăvitului nostru Mare Preot din cer (vezi cap. 4,14–16; 10,19–22).
Pentru a-i convinge pe iudeo-creştini să-şi mute privirile de la sanctuarul pământesc şi preoţii lui la sanctuarul ceresc şi Marele Preot de aici, Pavel trebuie mai întâi să stabilească adevărul primar al superiorităţii sanctuarului din cer. Asupra acestui adevăr îşi concentrează Pavel argumentaţia sa înfocată cu privire la sanctuar. În comentariul de faţă se susţine că dacă declaraţiile lui Pavel din Evrei sunt puse alături de alte pasaje biblice care se ocupă mai de aproape de cele ,,două mari părţi” ale serviciului sanctuarului, apare un tablou bine conturat atât al naturii cât şi al superiorităţii lucrării de Mare Preot a lui Hristos pentru noi.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1–397T 40
5–7DA 23
7 DA 757; 4T 121
16 MB 50; SC 60
19, 20 FE 309
21 DA 52
21, 22 4T 121
22 ML 129; TM 515
23 SR 247; 1T 121; 5T 630; 7T 274
25 1T 548; 6T 365; 7T 190
26, 27 PP 405, 517; TM 97
27 MB 26; SC 24
29 FE 434; GC 601; TM 91; 1T 429; 9T 48
31 PP 329; 4T 533
32 GC 39; SR 320; 6T 365; 8T 113
32, 33 3T 319
35 GC 408; MYP 111; SL 89; 2T 509; 5T 578
35–37COL 177; PK 732; 9T 287
35–39EW 25; GC 407; SR 374
37 5T 485; 9T 11
37, 38 GC 408
38 SC 69; TM 424; 4T 237
38, 39 5T 693