10:25 Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.
Să nu părăsim. Sau ,,să nu neglijăm”.
Adunarea. Autorul se referă aici la adunările creştine destinate închinării şi încurajării reciproce, care în vremurile Noului Testament erau ţinute de obicei în casele credincioşilor (vezi Vol. VI, p. 47).
Cum au unii obicei. Se pare că unii neglijau, în propriul lor detriment, tovărăşia cu fraţii la ocaziile de închinare şi devoţiune. Făcând aşa ei nu ţineau seama de sfatul din v. 24, de a-i încuraja pe ceilalţi credincioşi la iubire şi fapte bune. Având în vedere situaţia politică predominantă din vremea când a fost scrisă Epistola lui Pavel către Evrei, se poate că unii lipsea la adunări de teama de a nu atrage dizgraţia autorităţilor şi poate chiar unele penalităţi civile. Alţii lipseau de la serviciile religioase din nepăsare sau lipsă de interes (vezi v. 26, 27).
Să ne îndemnăm. Sau ,,să ne încurajăm”. Cuvintele de îndemn îi încurajează pe alţii să ţină cu tărie ,,mărturisirea nădejdii” (v. 23). Cei care sunt bine statorniciţi în credinţă nu ar trebui niciodată să uite că s-ar putea ca unii din fraţii lor de credinţă, care au avut parte de mai puţine ocazii de a-şi dezvolta un caracter creştin, să treacă prin îndoială şi descurajare. O vorbă de înviorare pentru ,,cel doborât de întristare” (Isaia 50,4) ar putea să fie, în providenţa lui Dumnezeu, mijlocul de a-l ,,întoarce pe … păcătos de la rătăcirea căii lui”, de a ,,mântui un suflet de la moarte” şi de a ,,acoperi o sumedenie de păcate” (Iacov 5,20).
Cu atât mai mult. Pe măsură ce necazul, greutăţile şi persecuţia cresc, încurajarea reciprocă se va dovedi de un şi mai mare folos. Primejdia care ar decurge din participarea la adunările de închinare ar fi mult mai mică decât curajul şi tăria dobândite prin tovărăşia creştină.
Ziua. Aici este vorba de ziua ,,înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc” (v. 27), ziua când ,,Cel ce vine va veni” (v. 37). Îndemnul ,,vedeţi că ziua se apropie” atrage cu siguranţă atenţia înapoi la răspunsul dat de Domnul la întrebarea ucenicilor: ,,Când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” (Matei 24,3). Întrebarea ucenicilor, ca şi răspunsul Domnului, face referire şi la distrugerea Ierusalimului în anul 70 d.Hr., şi la sfârşitul lumii (vezi Matei 24,3). Având în vedere faptul că Epistola lui Pavel către Evrei a fost fără îndoială scrisă doar la scurt timp înainte de anul 70 d.Hr. (vezi Introducerea), este probabil ca scriitorul să se fi gândit şi la evenimentele acelui an. Totuşi, aşa cum reiese din context (vezi mai ales Evrei 10,27.37) el se referă mai ales la a doua venire a lui Hristos (vezi Nota Suplimentară de la Romani 13).