10:23 Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.
Să ţinem. Hristos şi scriitorii Noului Testament subliniază de nenumărate ori importanţa perseverenţei şi a stăruinţei (vezi Matei 10,22; 24,13; Coloseni 1,23; etc.). Există primejdia ca cei care au intrat în viaţa cea nouă oferită de Hristos să obosească ,,în facerea binelui” (Galateni 6,9) şi să nu se mai ţină cu tărie de adevărurile veşnice ale Cuvântului lui Dumnezeu. Vezi Evrei 3,6.
Fără şovăire. ,,Şovăirea” este opusul stăruinţei (vezi Matei 24,13; compară cu Evrei 4,14; 10,35.36). Ca rezultat al şovăirii de la Cadeş-Barnea, israeliţii care ieşiseră din Egipt n-a putut să intre în ţara făgăduită. Şovăirea lor era rezultatul lipsei de credinţă (vezi Evrei 3,12.18.19; 11,1).
Mărturisirea. Vezi cap. 3,1.
Nădejdii noastre. [,,Credinţei noastre”, KJV]. Literal, ,,nădejdii noastre” (ca în traducerea Cornilescu), adică speranţa mântuirii prin Isus Hristos (vezi Tit 2,13; compară cu Evrei 4,14; 4,11.18.19).
Credincios este cel. Adică Dumnezeu este credincios în împlinirea făgăduinţelor Sale – de eliberare din Egipt şi intrare în Canaan, şi de eliberare de păcate şi intrare în binecuvântările mântuirii prin Isus Hristos. Întrucât Dumnezeu este credincios şi nu şovăie în împlinirea făgăduinţelor Sale, ar trebui ca şi noi să fim credincioşi şi să nu şovăim în primirea lor. Credincioşia lui Hristos ca Mare Preot al nostru este subliniată în cap. 3,2.5.6.
Cel ce a făcut făgăduinţa. [,,Cel care a făgăduit”, KJV]. Fără îndoială că scriitorul se gândeşte la date lui Avraam şi descendenţilor săi, cu privire la ţara Canaan (vezi Geneza 15,18; Evrei 4,1). Dar în primul rând se gândeşte la făgăduinţa mântuirii prin Isus Hristos (Ioan 3,16; Matei 1,21).