10:20 pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său:
Nouă. Este nouă în sensul că nu existase şi mai înainte. Vechiul legământ nu prevăzuse o astfel de cale. Mai este nouă în sensul că nu se învecheşte niciodată, e mereu eficace.
Vie. Hristos ,,trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei” (cap. 7,25). Calea cea nouă are în centru o persoană care este pururea vie. Hristos este ,,calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14,6). Toate acestea vin în contrast cu sacrificiile moarte ale vechiului legământ.
Ne-a deschis. Gr. egkainizo, ,,a inaugura”, ,,a dedica”. Calea a fost inaugurată [,,deschisă”] prin moartea lui Hristos.
Perdeaua. Gr. katapetasma (vezi cap. 6, 19). Înainte comentatorii credeau în general că perdeaua de aici reprezintă intrarea prin care ne apropiem de Dumnezeu. Totuşi, se pare că ,,perdeaua” este folosită aici în sensul de ceva care ascunde prezenţa divină. Această interpretare pare să fie mai potrivită cu simbolismul din cap. 6,19, cât şi cu semnificaţia sfâşierii perdelei la moartea lui Hristos (vezi Matei 27,51). Această sfâşiere însemna nu numai că sistemul sacrificiilor se terminase, dar şi că ,,este pregătită o cale nouă şi vie” (DA 757).
Adică, trupul Său. ,,Trupul” înseamnă aici natura umană a lui Isus (vezi cap. 5,7). Cuvântul acesta poate include toată viaţa Sa pe acest pământ, inclusiv jertfa Lui. Se naşte următoarea întrebare: Este cuvântul ,,trupul” apoziţie pentru substantivul
,,perdeaua”, sau pentru substantivul ,,calea”? Din punct de vedere gramatical, în original sunt posibile ambele variante, deşi a doua pare mai naturală. Totuşi prima alternativă oferă o interpretarea mai simplă. Există adepţi ai ambelor păreri. Dacă ,,trupul” este apoziţie pentru ,,calea”, atunci întruparea lui Hristos, viaţa şi moartea Lui sunt calea pe care a deschis-o El prin perdea, pentru a intra în prezenţa lui Dumnezeu. Versetul 20 este atunci doar o amplificare a v. 19, unde ,,sângele lui Isus” este considerat mijlocul prin care avem intrarea în ,,Locul prea sfânt”.
Dacă ,,trupul” este apoziţie pentru ,,perdeaua”, atunci sensul este că trecerea lui Hristos prin experienţa întrupării a făcut cu putinţă intrarea noastră în ,,Locul prea sfânt” (v. 19). Dacă nu este forţată prea mult, nu există nici o dificultate în legătură cu interpretarea aceasta. Trebuie evitate alte comparaţii între cuvintele ,,trup” şi ,,perdea”, ca de pildă că Hristos, după ce S-a înălţat, S-a dezbrăcat de natura Sa umană (vezi Ioan 1,14), sau că natura umană a lui Hristos a acţionat ca o barieră, tăgăduindu-le oamenilor accesul la Dumnezeu.
Indiferent de sensul acestui text, înţelesul general este clar. Cele mai multe dificultăţi ale acest pasaj sunt rezultatul încercării de a înţelege mai mult decât a intenţionat autorul să spună.
Trebuie observat faptul că acesta este unul din cele câteva pasaje în care scriitorul epistolei oferă atenţie specială ideii că prin Hristos omul are intrare directă la Dumnezeu. Aceasta pare să fie ideea centrală a întregii cărţi. Datorită sacrificiului lui Hristos în favoarea noastră nu mai există nici o perdea între noi şi Dumnezeu. Nădejdea noastră ,,pătrunde dincolo de perdeaua dinlăuntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător” (cap. 6,19.20). ,,Hristos n-a intrat întrun locaş de închinare făcut de mână omenească, … ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu” (cap. 9,24). Scriitorul vrea să stabilească superioritatea lucrării cereşti a lui Hristos faţă de serviciul îndeplinit de preoţii de pe pământ. El citează ca una din dovezile cele mai bune faptul nemaipomenit că nu mai este nici o perdea, nici o barieră între noi şi Dumnezeu. Vezi Nota Suplimentară de la sfârşitul capitolului. Vezi Exodul 25,9; Daniel 8,14.