10:1 În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.
Legea. Cuvântul acesta este folosit aici cu acelaşi sens ca în cap. 7,11, pentru a descrie sistemul legilor instituite la Sinai. Termenul este aproape echivalent cu expresia ,,întâiul legământ”, aşa cum o foloseşte autorul (vezi cap. 8,7). ,,Legea”, sau ,,întâiul legământ”, reprezenta sistemul instituit la Sinai şi care a fost valabil în timpul Vechiului Testament.
Umbra. O umbră arată doar trăsăturile generale ale originalului. Prin urmare, nu ar trebui ca cineva să se aştepte la o asemănare prea mare între umbră şi obiectul care aruncă umbra. Cuvântul acesta este pus în contrast cu ,,chipul” (eikon), un cuvânt care sugerează o reprezentare mult mai fidelă (vezi 2 Corinteni 4,4; Apocalipsa 13,14).
Bunurilor viitoare. Adică acela care vor apărea o dată cu venirea realităţii.
Înfăţişarea adevărată. Sau ,,chiar înfăţişarea”. Vezi mai sus, la ,,umbră”.
Niciodată. Este scoasă în evidenţă incapacitatea ,,legii” de ,,a face desăvârşiţi”.
Aceleaşi jertfe. [,,Acele jertfe”]. Este vorba în deosebi de sacrificiile Zilei Ispăşirii, deşi s-ar potrivi şi pentru jertfele zilnice. Motivul pentru care se vorbeşte aici de sacrificiile anuale pare să fie faptul că acestea erau săvârşite de marele preot, iar Isus este prezentat în această carte ca Mare Preot al legământului mai nou şi mai bun (cap. 8,1; 9,11). Vezi cap. 9,25.26, unde lucrarea lui Hristos este din nou pusă în contrast cu cea săvârşită în Ziua Ispăşirii de către marelui preot de pe pământ.
Neîncetat. [,,Continuu”, KJV]. Gr. eis to dienekes, ,,pururea”, ,,tot timpul”, ,,neîncetat”. Comentatorii nu au ajuns la un acord dacă acest adverb stă pe lângă verbul ,,se aduc” sau pe lângă verbul ,,să facă (desăvârşiţi)”. Ambele variante oferă un înţeles clar, dar ultima pare să fie favorizată de v. 14, unde se spune despre jertfa unică a lui Hristos că ,,a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna [eis to dienekes] pe cei ce sunt sfinţiţi.” Vechile sacrificii aveau o valoare temporară, educativă şi nu avea deloc menirea de a-i face desăvârşiţi pe credincioşi. Trebuia ca ele să fie repetate până când avea să sosească realitatea, jertfa unică a lui Hristos, o dată pentru totdeauna.
Desăvârşiţi. Vezi cap. 7,18.19; 9,9; 10,14.
Cei ce se apropie. Adică cei care iau parte la serviciile Zilei Ispăşirii.