1:9 Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.
Neprihănirea. [,,Dreptate”, KJV]. Gr. dikaiosune (vezi Matei 5:6). Este o referire la viaţa de pe pământ a lui Hristos. Pe baza acesteia a fost El uns, aşa cum se menţionează în partea următoare a versetului.
A iubi dreptatea este o virtute mai înaltă decât doar de a face dreptate. Mulţi creştini sinceri iau parte la diferite activităţi bune mai mult dintr-un simţământ al datoriei decât dintr-o iubire lăuntrică pentru lucrare. Un misionar poate merge într-un câmp sărac, mânat de un înalt simţ al datoriei şi al răspunderii care zace asupra lui, şi poate chiar să săvârşească acolo o mare lucrare. Însă numai când e cuprins de iubire pentru lucrare, numai când începe să-i iubească pe oamenii în mijlocul cărora lucrează, numai atunci a atins standardul pus de Dumnezeu. Lucrarea a cărei motivaţie este datoria, este vrednică de laudă. Dar lucrarea care este motivată de iubire, este o experienţă mult mai înaltă.
Unii acceptă doctrinele bisericii şi ascultă de poruncile lui Dumnezeu pentru că logica adevărului este copleşitoare şi acesta este prezentat cu măiestrie. Totuşi, dacă ,,n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi” (2 Tesaloniceni 2:10), în cele din urmă vor fi găsiţi prea uşor.
Iubirea a fost cea care L-a îndemnat pe Dumnezeu la acţiune. ,,Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu” (Ioan 3:16). Hristos a iubit Biserica ,,şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:25). Pavel, care mărturiseşte că a ,,lucrat mai mult decât toţi” (1 Corinteni 15:10), afirmă că ,,dragostea lui Hristos ne strânge cu putere” (2 Corinteni 5:14).
Nelegiuirea. [,,Nedreptatea”, KJV]. Gr. anomia, ,,fărădelegea”, ,,călcarea legii”. Iubirea este o virtute creştină esenţială. Totuşi, trebuie subliniată şi calitatea urii. Dumnezeu Îl laudă pe Hristos deoarece a iubit neprihănirea şi că a urât păcatul.
E posibil ca cineva să se împotrivească păcatului fără să-l urască. Poate că un anumit păcat nu prezintă interes pentru cineva şi de aceea nici nu e o ispită pentru el. Poate că alte lucruri îl ispitesc, dar ştiind că sunt păcate şi că s-ar putea să fie descoperit, se înfrânează de la ceea ce îi place să facă. Nu ştim ce se scrie în cărţile din cer cu privire la un astfel de om. Dar ştim că simpla teamă ca reputaţia să nu fie cumva ruinată dacă este descoperit, nu e o motivaţie corectă pentru abţinerea de la păcat. Numai omul care s-a deprins să urască păcatul poate fi în siguranţă. Omul care se abţine de la păcat, dar tânjeşte după el şi-l găseşte atrăgător şi interesant, nu se află pe un teren sigur. El are nevoie să ajungă să urască păcatul. Biserica din Efes era lăudată pentru că ura faptele nicolaiţilor (Apocalipsa 2:6). În cartea lui Dumnezeu sunt înregistrate nu numai iubirea, ci şi ura noastră.
Uns. Ungerea de aici este făcută cu uleiul bucuriei, adică acel ulei care este bucurie. Ea este un simbolică, cu binecuvântare şi bucurie (vezi Deuteronom 28:40; Psalmi 23:5; 92:10).
Tovarăşi. În profeţia originară aceştia erau fără îndoială alte personaje cereşti. Unii consideră că atunci când pasajul este aplicat la Hristos aceşti ,,tovarăşi” reprezintă toate celelalte fiinţe; iar alţii cred că este vorba de colaboratorii lui Hristos în planul de mântuire, adică cei mântuiţi, care sunt împreună moştenitori cu El.