1:6 Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut, zice: Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!
Când duce. Se pare că este o referire la întrupare, deşi nu se mai găseşte şi în altă parte o poruncă de felul acesta. Unii susţin că nu e cazul să se forţeze elementul timp. Hristos era Dumnezeu înainte de întrupare, El a fost Dumnezeu în timpul întrupării şi a rămas Dumnezeu şi după întrupare. Închinarea în faţa Lui a fost mereu potrivită. Porunca de a I se închina scoate în evidenţă supremaţia Fiului.
Cel întâi născut. Gr. prototokos (vezi Romani 8:29).
Toţi îngerii. Aici se citează liber din LXX, la Deuteronom 32:43, cu elemente din Psalmi 97:7. Citatul nu se găseşte în Biblia Ebraică. Citatele din LXX sunt specifice acestei epistole (vezi p. 388). Porunca de a-I aduce închinare lui Hristos confirmă dumnezeirea Sa. Oricât de înaltă este poziţia îngerilor, Hristos este cu atât mai presus cu cât acestora li se porunceşte să I se închine. Numai lui Dumnezeu I se cuvine închinarea (Apocalipsa 22:8–9). De aceea Hristos este Dumnezeu.