1:4 ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor.
Ajungând. [,,Fiind făcut”, KJV]. La întrupare Isus ,,a fost făcut pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii” (vezi cap. 2:9); iar acum este nespus de mult înălţat (cap. 1:3).
Cu atât mai presus. [,,Cu atât mai bun”, KJV]. Restul capitolului este devotat contrastului dintre Hristos şi îngeri. Autorul vrea să arate că Hristos este, în înţelesul cel mai înalt, Dumnezeu. Dacă Hristos poate să-i cureţe pe oameni de păcat, atunci trebuie să fie Dumnezeu, deoarece numai Dumnezeu poate să ierte păcatele. Îngerii, oricât de distinşi îi considerau iudeii şi oricât de măreţi ar fi, nu pot să mântuiască. De aceea autorul dovedeşte că Hristos este ,,cu atât mai presus” [,,cu atât mai bun”] decât îngerii.
Dumnezeirea lui Hristos a fost o mare piatră de poticnire în calea primirii creştinismului de către iudei. Veacuri de-a rândul Israel se lăudase că se închină unui singur Dumnezeu, în timp ce păgânii aveau mulţi zei. ,,Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn” (Deuteronom 6:4) fusese provocarea către vecinii lor păgâni. Iudeii aveau nevoie să înţeleagă natura Dumnezeirii, că expresia ,,singurul Domn” Îi cuprindea pe Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
A moştenit. [,,Prin moştenire”, KJV]. Hristos a fost ,,pus moştenitor al tuturor lucrurilor” (vezi
v. 2). O dată cu această moştenire I s-a dat şi un nume ,,care este mai presus de orice nume” (vezi Filipeni 2:9).
Un Nume mult mai minunat. Unii cred că este vorba despre numele ,,Isus”. Acesta a fost numele pe care l-a primit la naştere şi I-a fost dat ca un semn al faptului ,,că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale” (Matei 1:21); şi deoarece îngerul care I-a vestit numele nu făcea altceva decât să execute porunca lui Dumnezeu, înseamnă că Dumnezeu Tatăl a fost Acela care I-a dat numele. Alţii cred că aici se face referire la titlul de ,,Fiu”. Ei consideră că numele acesta este pus în evidenţă de citatele din Vechiul Testament (Evrei 1:5–8). Făcându-se referire la întrupare s-a ajuns să se aplice în mod deosebit titlul de ,,Fiu” (vezi Luca 1:35). Îngerii erau doar ,,duhuri slujitoare” (Evrei 1:13, 14); Isus era unicul ,,Fiu”.