2:14 Atunci Hagai, luând iarăşi cuvântul, a zis: Tot aşa este şi poporul acesta, tot aşa este şi neamul acesta înaintea Mea, zice Domnul, aşa sunt toate lucrările mâinilor lor: ce-Mi aduc ei acolo ca jertfă, este spurcat!
Tot aşa este şi poporul acesta. Profetul oferă aici interpretarea v. 11-13. Nu numai exilaţii înşişi, dar şi toate lucrurile pe care ei le atingeau aduceau blestemul divin în loc de binecuvântarea divină. Neascultarea lor în ce priveşte zidirea Casei Domnului era necurăţia lor. Solia aceasta este în mod hotărât o mustrare pentru comportamentul anterior al poporului.
Ce-Mi aduc ei acolo ca jertfă. Evident aceasta se referă la altarul pe care exilaţii îl construiseră când se întorseseră iniţial (vezi Ezra 3,2). Urmând analogia din Hagai 2,12, este clar că altarul sfânt nu sfinţea, şi nu putea să sfinţească comportamentul lipsit de sfinţenie al închinătorilor.