3:1 Rugăciunea prorocului Habacuc. (De cântat în felul cântecelor de jale).
Rugăciune. Sau ,,O rugăciune”. Aşa cum se foloseşte aici acest cuvânt, desemnează un psalm, un imn sau o cântare de devoţiune (vezi introducerea la Psalmii 17; 90; 102).
Cântecelor de jale. Considerate a fi cântări înfocate cu rapide schimbări emoţionale, exprimate prin schimbări rapide ale ritmului. Structura rugăciunii lui Habacuc poate să fi reflectat felul acesta de poezie. Vezi Vol. III, p. 628.
3:2 Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-ţi aminte de îndurările Tale!
Îngrozit. Profetul face introducerea ,,rugăciunii” sale exprimând groaza lui faţă de mânia divină ce vine, şi apelează la Dumnezeu să-Şi aducă aminte de ,,îndurări”. El recunoaşte înţelepciunea comportamentului lui Dumnezeu faţă de oameni, lucru pe care anterior îl pusese la îndoială (vezi comentariul la cap. 1,2.13; 2,1) şi îşi recunoaşte cu smerenie propria eroare.
Însufleţeşte. Profetul ştie că Dumnezeu chiar dacă Îşi pedepseşte propriul popor pentru apostazia lor, va aduce o pedeapsă sigură asupra duşmanilor lor. El îşi mai dă seama că în cele din urmă Israel va fi răscumpărat, iar întregul pământ ,,va fi plin de cunoştinţa slavei Domnului” (cap. 2,14). De aceea, el Îi cere cu râvnă lui Dumnezeu ca ,,lucrarea” bună de refacere să fie ,,însufleţită”, sau ,,înviorată”. Cu un duh liniştit, el nu este mai puţin plin de râvnă în a dori reuşita planului lui Dumnezeu pentru Israel (vezi p. 26-30) decât fusese la început (vezi comentariul la cap. 1,2).
În cursul. Sau ,,în mijlocul anilor”. Habacuc se roagă ca planul răscumpărător al lui Dumnezeu să se manifeste ,,în cursul anilor”, nu la deplina lor expirare. Cu alte cuvinte, profetul tânjeşte după împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu de răscumpărare finală.
Adu-Ţi aminte de îndurările Tale. Sau ,,de îndurare”. Profetul ştie bine că principala nădejde a omului stă în îndurarea Cerului, nu în vreo bunătate omenească.
3:3 Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sfânt vine din muntele Paran (Oprire.) Măreţia Lui acoperă cerurile, şi slava Lui umple pământul.
Dumnezeu vine. Versetele 3-16 prezintă un tablou sublim al venirii Domnului la judecată şi pentru izbăvirea poporul Lui. Tabloul este prezentat în cadrul izbăvirii Israelului literal, dar descrie şi venirea lui Hristos pentru a inaugura domnia dreptăţii (vezi GC 300; cu privire la principiile de interpretare, vezi Vol. IV, p. 36-38). În imagini impresionante el descrie efectul acestei veniri asupra naturii şi asupra oamenilor nelegiuiţi. Habacuc foloseşte câteva exemple din felul în care a procedat Dumnezeu cu poporul Lui în trecut pentru a ilustra aceste evenimente finale ale istoriei (vezi comentariul la v. 11).
Teman. Un teritoriu aparţinând uneia din subîmpărţirile tribale ale Edomului, sau un nume pentru întreg Edomul (vezi comentariul la Ieremia 49,7). Compară Isaia 63,1-4.
Paran. Profetul face aici aluzie la evenimentele maiestuoase legate de darea Legii pe Sinai (vezi comentariul la Deuteronom 33,2), folosindu-le ca ilustraţii ale evenimentelor din ziua judecăţii. Aşa cum Dumnezeu a venit în slavă ca să Îşi repete Legea pentru poporul Său, tot aşa Se va arăta în slavă pentru mântuirea poporului Său şi pedepsirea răufăcătorilor. Vezi comentariul la Geneza 21,21.
Oprire. Literal sela. Un cuvânt folosit probabil pentru a indica o oarecare schimbare în melodie sau accent (vezi Vol. III, p. 629).
3:4 Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă tăria Lui.
Acolo este ascunsă tăria Lui. La arătarea Mântuitorului, rănile Calvarului, semnele umilirii Sale, vor apărea ca onoarea Lui cea mai mare, acolo va fi slava Lui, acolo va fi ,,ascunsă toată tăria Lui” (vezi GC 674; vezi comentariul la v. 3).
3:5 Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui.
Ciuma. Habacuc prezintă acum efectele arătării divine. Asupra celor nedrepţi va veni ,,ciuma”. Cu alte cuvinte, asupra celor nelegiuiţi va veni nimicirea. Molima. Ebr. resheph, ,,o flacără”, aici probabil folosit în sens figurat cu sensul de ,,o plagă”.
3:6 Se opreşte, şi măsoară pământul cu ochiul; priveşte, şi face pe neamuri să tremure; munţii cei veşnici se sfărâmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veşnice.
Munţii. Simbolurile stabilităţii prin excelenţă (vezi Geneza 49,26; Deuteronom 33,15) vor fi ,,sfărâmaţi” la data acestui mare eveniment. În contrast cu ,,munţii cei veşnici” în aparenţă şi ,,dealurile cele vechi” în aparenţă, cărările lui Dumnezeu sunt cu adevărat veşnice şi neschimbătoare (Numeri 23,19; Maleahi 3,6).
3:7 Văd corturile Etiopiei, pline de groază, şi se cutremură colibele din ţara Madianului.
Etiopiei. Literal Cuşan. Unii consideră că aceasta înseamnă Cuş, un alt nume al Etiopiei vechi (vezi comentariul la Geneza 10,6). LXX zice: ,,corturile etiopienilor”. Totuşi, alţii consideră Cuşan ca un trib învecinat cu Madianul.
Madianului. Vezi comentariul la Geneza 25,2. ,,Corturile” şi ,,colibele” pot să reprezinte în chip figurat pe locuitorii din Cuşan şi din Madian.
3:8 S-a mâniat oare Domnul pe râuri? Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta, sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi, şi Te-ai suit în carul Tău de biruinţă?
S-a mâniat. Pentru a scoate în evidenţă puterea divină asupra întregii creaţii, Habacuc întreabă retoric dacă Dumnezeu era mâniat pe natura neînsufleţită atunci când Îşi descoperea puterea.
Ai încălecat. Dumnezeu este reprezentat în mod figurat ca venind cu o mare oaste de care şi cai, ca să zicem aşa, pentru a-Şi apăra poporul şi pentru a-i zdrobi pe duşmanii lor (vezi Psalmi 68,17).
3:9 Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgeţile Cuvântului Tău (Oprire.) Tu despici pământul ca să dai drumul râurilor.
Dezvelit. Adică, pregătit să acţioneze. Profetul Îl descrie pe Domnul ca pe un războinic (vezi Exod 15,3), care se pregăteşte să-şi folosească arcul.
Blestemele sunt săgeţile Cuvântului Tău. Ebraica acestui pasaj este obscură şi aceasta a avut ca rezultat importante deosebiri de traducere în diferite versiuni. LXX zice: ,,Arcul tău a fost făcut cu totul gol; jurămintele faţă de triburi au fost un cuvânt sigur.” O altă traducere (RSV) preferă: ,,Ai dat la o parte teama de pe arcul tău, şi ai pus săgeţile pe coardă.”
3:10 La vederea Ta, se cutremură munţii; se năpustesc râuri de apă; adâncul îşi ridică glasul, şi îşi înalţă valurile în sus.
Se cutremură. Literal, ,,s-au sucit de durere”, vorbire figurată care desemnează un cutremur (vezi Exod 19,18; Psalm 114,6.7; vezi comentariul la Psalmi 114,4). Adâncul. Ebr. tehom (vezi comentariul la Geneza 1,2).
3:11 Soarele şi luna se opresc în locuinţa lor, de lumina săgeţilor Tale care pornesc, de strălucirea suliţei Tale care luceşte.
Soarele şi luna. Aici profetul foloseşte istoria cu soarele şi luna care s-au oprit pe loc în zilele lui Iosua (Iosua 10,11-14; vezi PP 508) ca ilustraţie a venirii Domnului (vezi comentariul la Habacuc 3,3).
3:12 Tu cutreieri pământul în urgia ta, zdrobeşti neamurile în mânia Ta.
Cutreieri. Vezi Judecători 5,4.
Zdrobeşti neamuri. Sau, ,,calci în picioare neamurile” (vezi Isaia 63,1-4; Ioel 3,13; Apocalipsa 14,14-16).
3:13 Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău; sfărâmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii până în vârf. (Oprire.)
Ieşi. Scopul venirii Domnului este de a-Şi izbăvi poporul, pe ,,unşii” Lui (vezi Psalmi 20,5.6; 28,8.9). Până la vârf. Aceste cuvinte arată că ,,casa celui rău” va fi pe deplin nimicită.
3:14 Străpungi cu săgeţile Tale capul căpeteniilor lui, care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţând strigăte de bucurie, ca şi cum ar fi şi mâncat pe cel nenorocit în culcuş.
Căpeteniilor. Ebr. paraz, un cuvânt oarecum obscur pe care unii sunt de părere că ar trebui
să-l traducă prin ,,războinici”.
Furtuna. Vezi Isaia 41,16; Ieremia 13,24.
Mă. Probabil folosit de profet pentru a se identifica cu poporul.
3:15 Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.
Pe mare. Sau ,,Prin mare”. Probabil o aluzie la Exod (vezi Exod 15,1-19), ca un tip al unei izbăviri divine ulterioare a poporului lui Dumnezeu (vezi comentariul la Habacuc 3,11). La momentul Exodului, Dumnezeu Şi-a călăuzit poporul afară din Egipt călcând în mod figurat pe ,,spuma apelor mari” (vezi Psalmi 77,19.20).
3:16 Când am auzit lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase, şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului?
Trupul. Adică întreaga făptură.
3:17 Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri,
Smochinul. În acest verset, sunt prezentate efectele amare ale invaziei babiloniene, nimicirea ,,smochinilor” şi a ,,măslinilor”, atât de preţuiţi în Palestina, împreună cu tot atât de necesarele ,,viţa”, cerealele şi vitele. Aşa va fi iarăşi în timpul scenelor finale ale istoriei pământului, când pământul va fi pustiit într-un mod similar (vezi DA 122; GC 629).
3:18 eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!
Bucura. Oricât de înspăimântătoare ar fi evenimentele pe care acest capitol le prevesteşte, el se încheie cu nota mângâietoare şi plină de satisfacţie pentru suflet a bucuriei şi nădejdii mântuirii ,,în Domnul”. Profetul îşi dă asigurarea că în cele din urmă totul va fi bine datorită credincioşiei Dumnezeului său (vezi Psalmi 13,5.6; 31,19.20; Mica 7,7). Problema o dată rezolvată (vezi p. 1048), profetul îşi supune bucuros voinţa voinţei lui Dumnezeu.
3:19 Domnul Dumnezeul este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor, şi mă face să merg pe înălţimile mele. Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu coarde.
Îmi face picioarele ca ale cerbilor. Prin râpele şi prin potecile primejdioase ale munţilor, picioarele cerbilor erau iuţi şi sigure (vezi 2Samuel 22,34; Psalmi 18,32.33). Mă face să merg. Aici Habacuc se identifică cu poporul său, aşa cum au făcut şi Moise (Exod 32,30-32), Ieremia (14,19-21) şi Daniel (9,3-19).
Pe înălţimile mele. Poporul lui Dumnezeu va triumfa asupra oricărei opoziţii şi va locui în siguranţă pe înălţimile mântuirii (vezi Deuteronom 32,13; 33,29; Isaia 58,13.14; Amos 4,13). Tuturor întrebărilor profetului li se dă un răspuns prin credinţa în Dumnezeu, iar Habacuc rămâne mulţumit că în cele din urmă binele şi adevărul vor triumfa definitiv.
Mai marele cântăreţilor. Probabil dirijorul cântărilor de la Templu. Este foarte probabil ca psalmul lui Habacuc să fi fost destinat pentru uzul în cadrul închinării publice şi poate să fie acompaniat de ,,instrumente cu coarde”.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2 PK 388 2–6PK 388 3 Ed 22; MH 412 3, 4 GC 300, 641 4 EW 53; GC 674; 8T 285 6 GC 300; PP 33 8, 10, 11 GC 300 11–13PP 508 13 GC 301; PK 388 17, 18 CT 318; DA 122; GC 629; 6T 157; 7T 275 17–19PK 388