2:5 Ca şi cel beat şi semeţ, cel mândru nu stă liniştit; ci îşi lărgeşte gura ca locuinţa morţilor, este nesăţios ca moartea aşa că pe toate neamurile vrea să le strângă la el, şi toate popoarele le trage la el.
Ca şi. Din nou este accentuat contrastul între caracterul celui nelegiuit aşa cum este schiţat în prima parte a v. 4, şi caracterul celui drept, aşa cum este menţionat în partea finală a aceluiaşi verset.
În cap. 2,5-19, Dumnezeu enumeră păcatele Babilonului. El ştie că babilonienii sunt înşelători şi nelegiuiţi, aşa cum susţine Habacuc (cap. 1,13). Cu toate acestea, Dumnezeu este încă la conducerea treburilor pământului şi toţi oamenii – inclusiv Habacuc – ar face bine ,,să tacă înaintea Lui” (cap. 2,20).
Cel beat. Sau ,,vin”. În textul citat în comentariul la Habacuc din Sulurile de la Marea Moartă (vezi p. 1047) întâlnim termenul hon, ,,putere”, sau ,,bogăţie”, în loc de ,,vin”.
Gura. Ebr. nephesh (vezi comentariul la 1Regi 17,21; Psalmi 16,10).
Locuinţa morţilor. Ebr. she’ol (vezi comentariul la Proverbe 15,11). Aşa cum moartea şi she’ol-ul sunt reprezentate în mod figurat ca fiind nesăţioase (Proverbe 27,20; Isaia 5,14), şi babilonienii au strâns şi au îngrămădit la ei ,,toate neamurile” si ,,toate popoarele”.