2:3 Căci este o prorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.
A cărei vreme este hotărâtă. Literal, ,,vremea hotărâtă”. Viziunea se va împlini la vremea potrivită (vezi Galateni 4,4). Se apropie de împlinire. Sau ,,Va vorbi”. De la ebr. puach, ,,a respira”, ,,a sufla”. Propoziţia poate fi tradusă: ,,se grăbeşte către sfârşit.”
Dacă zăboveşte. În dreptul ultimei propoziţii LXX zice: ,,Chiar dacă ar zăbovi, aşteapt-o; căci va veni negreşit şi nu va întârzia.” Potrivit cu exprimarea ebraică, chiar dacă împlinirea viziunii cu privire la venirea cuceritorilor haldei ar părea să fie amânată, la timpul cuvenit ea se va împlini. Potrivit cu exprimarea din LXX ideea pare să fie că chiar dacă duşmanul ar părea să întârzie, el va veni cu siguranţă aşa cum era prezis. În Evrei 10,37 se face aluzie la exprimarea din LXX, iar cuvintele acestea împreună cu o expresie din LXX din Isaia 26,20, se aplică la a doua venire a Domnul nostru.
Profeţia din Habacuc 2,1-4 a constituit un izvor de multă încurajare şi îmbărbătare pentru primii credincioşi adventişti, cunoscuţi ca mileriţi. Când Domnul nu S-a arătat în primăvara lui 1844, aşa cum se aştepta la început, mileriţii au fost apucaţi de o mare nedumerire. La scurt timp după dezamăgirea iniţială ei au văzut un sens deosebit în cuvintele profetului: ,,Este o proorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini.” Ei s-au bazat ,,pe graiul profetului” (1T 52) şi au pornit să proclame strigătul din miezul nopţii: ,,Iată Mirele, ieşiţi-I în întâmpinare” (Matei 25,6; vezi GC 392).