9:4 Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi.
Carne cu viaţa ei. Interdicţia se aplică la mâncarea de carne cu sânge în ea, fie de animale vii, aşa cum era obiceiul barbar al unor triburi păgâne în trecut, fie de animale ucise din care sângele nu se scursese încă pe deplin. Această interdicţie a fost, printre altele, o protecţie împotriva cruzimii şi o aducere aminte despre jertfirea de animale, în care sângele, ca purtător de viaţă, era considerat sfânt. Dumnezeu a prevăzut că omul, căzând cu uşurinţă victimă credinţelor superstiţioase, va socoti că, împărtăşindu-se de lichidul purtător de viaţă al animalelor, propria putere de viaţă va fi întărită sau prelungită. Din cauza aceasta şi, probabil că din alte motive acum neclare pentru noi, mâncarea de carne cu sânge în ea a fost irevocabil oprită. Apostolii au considerat această interdicţie ca fiind obligatorie şi în era creştină. Ei au atras atenţia credincioşilor creştini dintre neamuri în mod deosebit asupra ei, pentru că aceşti credincioşi noi obişnuiseră înainte de convertire să mănânce carne cu sânge în ea (Fapte 15,20.29).
,,Viaţă”, nephes (vezi comentariul pentru Geneza 2,7). A-l traduce cu ,,suflet”, aşa cum au făcut unii, întunecă adevărata semnificaţie (vezi Levitic 17,11). Sângele este esenţial pentru viaţă. Dacă în vreo parte a corpului este oprită circulaţia sângelui, acea parte moare. O pierdere completă a sângelui aduce în mod inevitabil moartea. Acesta fiind adevărul, cuvântul ebraic nephes, stând alături de sânge în acest text, trebuie să fie redat prin ,,viaţă”, ca în KJV.