9:25 Si a zis: Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fraţilor lui!
Blestemat să fie Canaan. Blestemul fiind rostit asupra lui Canaan, al patrulea fiu al lui Ham, mai degrabă decât asupra făptuitorului crimei, a fost considerat de unii comentatori ca dovadă că Canaan a fost adevăratul vinovat, iar nu Ham, şi că el este acela la care face referire versetul 24 ca fiind cel mai tânăr membru al familiei lui Noe. Origen, părinte al bisericii, menţionează tradiţia că mai întâi Canaan a văzut ruşinea bunicului său şi a vorbit despre aceasta tatălui său. Nu este imposibil ca el să fi luat parte la fapta rea a tatălui său.
Blestemul lui Noe nu pare să fi fost rostit din resentiment, ci mai degrabă ca o profeţie. Profeţia nu îl încătuşează pe Canaan în special, sau pe fiii lui Ham în general, în legăturile de fier ale unui destin. Aceasta este numai o prezicere a ceea ce Dumnezeu a văzut mai dinainte şi a anunţat prin Noe. Probabil că deja Canaan umbla în păcatele tatălui său, iar acele păcate au ajuns o trăsătură atât de puternică a caracterului naţional al descendenţilor lui Canaan încât, mai târziu, Dumnezeu a poruncit nimicirea lor.
Robul robilor. Sem l-a subjugat pe Iafet şi Iafet l-a subjugat pe Sem, însă Ham n-a subjugat niciodată pe nimeni.