8:21 Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui: Nu voi mai blestema pământul, din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.
Domnul a mirosit un miros plăcut. Mulţumirea lui Dumnezeu faţă de purtarea lui Noe şi acceptarea din partea Sa a darului lui Noe sunt prezentate chiar într-un limbaj omenesc. Răspunsul divin la închinarea devotată a lui Noe a fost o hotărâre că pământul nu va mai fi niciodată nimicit printr-un potop. Această făgăduinţă nu a fost făcută cunoscută lui Noe până ceva mai târziu (vezi cap. 9,8-17). Cuvintele ,,nu voi mai blestema pământul” nu au înlăturat blestemul din cap. 3,17. Ele se referă pur şi simplu la faptul că o catastrofă universală precum potopul nu va mai ajunge neamul omenesc. Potopuri localizate nu au fost incluse.
Gândurilor din inima omului. Unii comentatori văd o contradicţie între acest verset şi cap. 6,5-7. Dumnezeu adusese potopul din cauză că toate întocmirile gândurilor din inima omului erau ,,îndreptate în fiecare zi numai spre rău” şi aici, exact pentru acelaşi motiv, El a făgăduit că nu va mai trimite niciodată un altul. Trebuie să fie în sensul că în primul caz ,,întocmirile” se referă la un anume gând ca tradus în faptă (cap. 6,5) şi că aici se referă la tendinţele înnăscute ale omului. Nota suplimentară din KJV, ,,cu toate că” în loc de ,,pentru că” este probabil corectă.