7:1 Domnul a zis lui Noe: Intră în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.
Intră. Timp de 120 de ani, Dumnezeu continuase să fie peste măsură de îndelung răbdător (1 Petru 3,20), iar viaţa şi lucrarea lui Noe ,,a osândit lumea” (Evrei 11,7). Dar oamenii nepăsători şi indiferenţi s-au grăbit spre osânda lor. Dumnezeu n-a fost arbitrar când a salvat o familie şi le-a nimicit pe toate celelalte. Numai Noe fusese calificat pentru admitere pe pământul cel nou care trebuia să urmeze curăţării pământului prin apă.
7:2 Ia cu tine câte şapte perechi din toate dobitoacele curate, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască;
Din toate dobitoacele curate. Porunca de a lua cu el în corabie mai multe animale curate decât necurate presupune că Noe a ştiut cum să facă deosebire între cele două clase. Este clar că această deosebire nu-şi avea originea la Moise. Ea se întindea înapoi până la cele mai vechi timpuri, până la poruncile divine cu privire la jertfe – pentru care puteau fi folosite numai animale curate (vezi cap. 8,20).
Din vremurile străvechi numărul animalelor curate care trebuiau să fie luate în corabie a fost subiectul de dispută între traducătorii şi comentatorii Bibliei. Textul ebraic, citit literal ,,ia cu tine şapte şapte, un mascul cu femela lui”, poate fi înţeles ca însemnând ,,şapte perechi” sau ,,şapte din fiecare soi” de animal. LXX, Vulgata şi mulţi cercetători din vechime şi moderni sunt în favoarea traducerii ,,şapte perechi”, în timp ce anumiţi părinţi ai bisericii, reformatori şi, de fapt, cercetători din toate epocile s-au exprimat în favoarea lui ,,şapte indivizi”. Oricare ar fi explicaţia exactă, este evident că în corabie a trebuit să-şi găsească loc mai multe animale curate decât necurate. Prevăzând nevoia de hrană, după ce potopul distrusese toată vegetaţia, Dumnezeu ştia că omul va fi nevoit să mănânce, temporar, carne de animale curate. Mai mult decât atât, ele erau necesare pentru scopuri legate de jertfe. Pentru aceste motive evidente, Dumnezeu a luat măsura de prevedere de a păstra destule animale curate, pentru că nu se putea ca ele să dispară. Că în primele Sale porunci către Noe (cap. 6,19), Dumnezeu n-a făcut nici o deosebire între animalele curate şi necurate poate fi explicat prin faptul că, în acel timp, la 120 de ani înainte de potop, astfel de instrucţiuni de amănunt nu au fost necesare (vezi comentariul pentru v.9).
7:3 şi câte şapte perechi de asemenea, din păsările cerului, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa pământului.
Verset ce nu a fost comentat.
7:4 Căci după şapte zile, voi face să ploaie pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut.
Verset ce nu a fost comentat.
7:5 Noe a făcut tot ce-i poruncise Domnul.
Tot ce-i poruncise Dumnezeu. După cum Noe a îndeplinit toate poruncile lui Dumnezeu în timpul celor 120 de ani anteriori (vezi cap. 6,22), în acelaşi fel a procedat şi în timpul ultimelor ore înainte de a veni potopul. Cât de mult trebuie să fi suferit el când a văzut mulţimea de oameni cu care el trăise timp de şase sute de ani, mergând indiferenţi şi nepăsători înspre osânda lor! Ştiind că peste o săptămână toţi aveau să moară şi văzându-i cum chefuiesc, ca şi cum nimic nu avea să se întâmple (Matei 24,37-39), probabil că Noe şi-a dublat eforturile finale de a-i avertiza şi a-i invita să intre cu el în corabie. Dar totul a fost fără nici un folos.
7:6 Noe era de şase sute de ani, când a venit potopul pe pământ.
Noe era de şase sute de ani. Vezi explicaţia de la cap. 5,32.
7:7 Şi Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevasta sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului.
Noe a intrat în corabie. Faptul că Noe nu a aşteptat să intre în corabie până în ultima zi dinaintea potopului reiese clar din comparaţia versetului 7 cu 10. Noe şi familia sa n-au pierdut nici un timp în a asculta porunca de a intra în corabia de salvare. Petru ne spune că au fost salvate de potop numai opt persoane (1 Petru 3,20), de unde reiese clar că Noe şi fiii lui aveau fiecare numai o singură nevastă. Poligamia, obişnuită pentru cainiţi, n-a fost practicată de urmaşii adevăratului Dumnezeu.
7:8 Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ,
Verset ce nu a fost comentat.
7:9 au intrat în corabie la Noe, două câte două, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.
Au intrat: două câte două. Ascultând de un îndemn tainic, animale de toate soiurile intrau în corabie. Doar puterea divină a putut efectua o astfel de intrare supusă şi ordonată în corabia cea mare. Ce avertizare uimitoare trebuie să fi fost aceasta pentru necredincioşii care au fost martori la ea! Erau animale domestice şi fiare sălbatice, animale târâtoare şi zburătoare, toate intrau în corabie, în aparenţă din propria voinţă. Ce contrast – dobitoacele necuvântătoare erau ascultătoare de Creatorul lor, iar fiinţele inteligente refuzau să ia seama la chemarea de avertizare a îndurării Sale! Dacă era ceva care putea să facă o astfel de minune, acest lucru ar fi trebuit să aibă o impresie asupra păcătoşilor, dar ei şi-au împietrit atât de mult timp inimile, încât chiar şi această minune nu i-a impresionat.
7:10 După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pământ.
Verset ce nu a fost comentat.
7:11 În anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor.
Anul al şase sutelea. Este prima din multe afirmaţii cronologice exacte din Vechiul Testament. O declaraţie atât de grijulie în ce priveşte ziua exactă, luna şi anul potopului se află în contrast izbitor cu povestirile legendare ale vechilor popoare păgâne cu privire la activitatea zeilor lor în legătură cu această lume.
Izvoarele adâncului celui mare. Pământul acesta, care mai înainte nu cunoscuse ploaie (vezi comentariul pentru Geneza 2,6) a fost inundat deodată de imense cantităţi de apă. A început o grea şi neîncetată ploaie. În mod simultan, scoarţa pământului s-a deschis cu rezultatul că masele de apă de sub suprafaţa pământului au izbucnit afară spre a efectua distrugerea şi a inunda cu desăvârşire pământul odinioară uscat.
7:12 Ploaia a căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
Verset ce nu a fost comentat.
7:13 În aceeaşi zi au intrat în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei:
Verset ce nu a fost comentat.
7:14 ei, şi toate fiarele câmpului, după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi.
Verset ce nu a fost comentat.
7:15 Au intrat în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă.
Verset ce nu a fost comentat.
7:16 Cele care au intrat, erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis uşa după el.
Domnul a închis uşa după el. Această afirmaţie scoate în evidenţă natura miraculoasă a evenimentelor din timpul săptămânii care a precedat potopul. Acest act divin a însemnat, de asemenea, că timpul de har pentru acea generaţie decăzută ajunsese la sfârşitul lui. După cum în zilele lui Noe uşa harului a fost închisă cu un scurt timp înainte de pedeapsa lui Dumnezeu, tot aşa în aceste zile din urmă potopul lui Dumnezeu urmează să fie avertizat: ,,închide uşa după tine; ascunde-te” (Isaia 26,20, 21; Matei 24,37-39; 2 Petru 3,6,7).
7:17 Potopul a fost patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pământului.
Apele au crescut. Imensa întindere şi intensitate a potopului este bine exprimată printr-o serie de verbe şi adverbe: apele au ,,crescut” (v.17), ,,au ajuns mari” şi ,,au crescut foarte mult” (v.18), ,,au ajuns din ce în ce mai mari” (v.19), şi ,,s-au înălţat” chiar cu 15 coţi (aproximativ 792 cm) deasupra munţilor (vers 20). Descrierea este simplă, maiestuoasă şi vioaie. Un volum de apă de nemăsurat a acoperit pământul întreg. Întinderea universală a potopului cu greu putea fi exprimată în cuvinte mai convingătoare decât acestea.
Această descriere dovedeşte că părerea susţinută de unii că potopul a fost o chestiune locală în valea Mesopotamiei este imposibilă şi întru totul absurdă. Depozitele de aluviuni descoperite de arheologi la Ur din Chaldeea, de exemplu, nu pot fi făcute prin nici un efort al imaginaţiei să corespundă cu raportul Genezei despre potop (PP 107, 108).
Pretutindeni pe faţa pământului găsim resturi de fosile de plante şi animale care au fost depozitate în mod evident de apă. Aceste depozite se întind în anumite locuri până la adâncimi de cel puţin trei mile, însă adâncimea medie este ceva peste o jumătate de milă. Distribuirea universală a acestor resturi şi adâncimea la care sunt îngropate dovedesc dincolo de orice îndoială atât întinderea universală, cât şi teribila violenţă a potopului lui Noe.
Universalitatea acestei catastrofe este atestată de asemenea şi de legendele despre potop păstrate printre oamenii aproape ai fiecărei rase de pe faţa pământului. Cea mai amplă dintre aceste relatări este aceea a vechilor babilonieni, care erau aşezaţi în imediata apropiere a locului unde s-a oprit corabia după potop şi de unde neamul omenesc a început să se răspândească din nou. Poemul epic al lui Ghilgameş aduce multe asemănări concludente cu acelea ale Genezei, şi totuşi diferă de acesta, în aşa fel încât să facă dovada că acesta este o versiune deficientă a aceleiaşi istorisiri. O comparaţie a celor două relatări prezintă dovada impresionantă a inspiraţiei istorisirii Genezei.
Corabia este menţionată de două ori în v.17 şi 18 ca fiind ,,ridicată”, sau că ,,plutea”. Faptul că ea ,,plutea” în siguranţă ,,pe deasupra apelor” le oferă tuturor generaţiilor următoare asigurarea despre puterea lui Dumnezeu de a-i salva pe aceia care Îl ascultă şi se încred în El. Chiar acele elemente dezlănţuite să-i nimicească pe cei răi au purtat în siguranţă credincioasa familie a lui Noe. Niciodată Dumnezeu nu a dus lipsă de mijloace pentru a salva ce este al Lui. În acelaşi timp este voinţa Lui ca omul să exercite întreaga inteligenţă şi putere pe care i le-a dat Dumnezeu. Dumnezeu a ocrotit corabia în mod miraculos, însă a lăsat ca Noe să o construiască.
7:18 Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pământ, şi corabia plutea pe deasupra apelor.
Verset ce nu a fost comentat.
7:19 Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, care sunt sub cerul întreg, au fost acoperiţi.
Verset ce nu a fost comentat.
7:20 Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi.
Verset ce nu a fost comentat.
7:21 Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pământ, atât păsările cât şi vitele şi fiarele, tot ce se târa pe pământ, şi toţi oamenii.
Şi a pierit orice făptură. Cuvântul ,,orice” este întrebuinţat de trei ori şi este însoţit de o listă amănunţită a diferitelor forme de viaţă, ,,păsări”, ,,vite”, ,,fiare”, ,,tot ce se târa” şi ,,om”. Pentru a scoate şi mai mult în evidenţă acest lucru este amintit şi ,,orice”.
7:22 Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat, a murit.
Verset ce nu a fost comentat.
7:23 Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului: au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe şi ce era cu el în corabie.
Verset ce nu a fost comentat.
7:24 Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.
Apele au fost mari. Faptul că 150 de zile cuprind şi pe cele 40 de zile din versetele 4, 12, 17 şi că aşa trebuie să fie calculate de la începutul acelei perioade se vede din versetul 11 şi cap. 8,4, unde se spune despre corabie că s-a oprit pe munţii Ararat în a şaptesprezecea zi a lunii a şaptea, exact la cinci luni după începerea ploii. Calculul este realizat pe baza unor luni de 30 de zile.Comentariile Ellen G. White
1-24 PP 97-105; SR 65-69
1 DA 634; EW 284; FE 504; PP 98, 117; SR 65, 76, 408
2,3 PP 97
4 SR 65
9,10 PP 98
10 SR 65
11 AA 572; PP 99, 104
11,12 EW 284
11-24 Ed 129
13 FE 504
16 PP 98; SR 65
18,19 CD 49
20 PP 105
23 PP 112