7:11 În anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor.
Anul al şase sutelea. Este prima din multe afirmaţii cronologice exacte din Vechiul Testament. O declaraţie atât de grijulie în ce priveşte ziua exactă, luna şi anul potopului se află în contrast izbitor cu povestirile legendare ale vechilor popoare păgâne cu privire la activitatea zeilor lor în legătură cu această lume.
Izvoarele adâncului celui mare. Pământul acesta, care mai înainte nu cunoscuse ploaie (vezi comentariul pentru Geneza 2,6) a fost inundat deodată de imense cantităţi de apă. A început o grea şi neîncetată ploaie. În mod simultan, scoarţa pământului s-a deschis cu rezultatul că masele de apă de sub suprafaţa pământului au izbucnit afară spre a efectua distrugerea şi a inunda cu desăvârşire pământul odinioară uscat.