6:6 I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ, şi S-a mâhnit în inima Lui.
I-a părut rău Domnului. Forţa cuvintelor ,,i-a părut rău” Domnului se poate înţelege din afirmaţia explicativă ,,S-a mâhnit” în inima Lui. Aceasta dovedeşte că părerea de rău a lui Dumnezeu nu presupune lipsă de prevedere din partea Lui, sau vreo stare schimbătoare în natura ori scopul Său. În acest sens, Dumnezeu nu Se căieşte niciodată de nimic (1 Samuel 15,29). ,,Părerea de rău” a lui Dumnezeu este o expresie care se referă la durerea iubirii divine, pricinuită de păcătoşenia omului. Ea prezintă adevărul că Dumnezeu, consecvent cu faptul că este neschimbător, Îşi răspunderea unei poziţii schimbate faţă de un om schimbat. Menţionarea mâhnirii divine în faţa stării corupte a omului este o înduioşătoare indicaţie că Dumnezeu nu-l urăşte pe om. Păcatul omenesc umple inima divină cu adâncă mâhnire şi milă. Ea stârneşte oceanul nelimitat al simpatiei de care este capabilă iubirea nemărginită pentru omul păcătos. Cu toate acestea, ea Îl impresionează spre a acorda o răsplată dreaptă. (vezi Ieremia 18,6-10; PP 630).