5:24 Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.
Nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu. Cel mai important eveniment al epocii dinainte de potop, eveniment care îl umple pe cel credincios cu speranţă şi bucurie, mutarea de pe pământ a lui Enoh, este relatat de Moise în aceste câteva cuvinte simple. Enoh, ,,a fost mutat de pe pământ ca să nu vadă moartea” (Evrei 11,5). Semnificaţia aceasta este cuprinsă în cuvântul laqach, ,,El [Dumnezeu] l-a luat”, cuvânt care niciodată nu a fost folosit ca să indice moartea. Obiceiul creştin modern de folosire a expresiei ca eufemism pentru moarte este lipsit de autoritate biblică. Cuvântul este folosit însă în legătură cu înălţarea lui Ilie (2 Regi 2,3.5.9.10). LXX redă această expresie astfel: ,,pentru că Dumnezeu l-a înălţat”, ea a fost preluată literal în Evrei 11,5. Atât cât cunoaştem, Enoh a fost singurul credincios dinainte de potop care nu a cunoscut moartea. Ca un model de virtute, Enoh, ,,al şaptelea patriarh de la Adam” se află în contrast evident cu a şaptea generaţie a spiţei cainite, Lameh, care a adăugat crima de omor la viciul poligamiei (Iuda 14; compară cu Geneza 4,16-19).
La plecarea lui Enoh au asistat unii atât dintre credincioşi, cât şi dintre cei răi (PP 88). Mutarea de pe pământ a lui Enoh a fost hotărâtă de Dumnezeu nu numai pentru a răsplăti evlavia unui om, ci pentru a demonstra certitudinea făgăduinţei lui Dumnezeu de eliberare din păcat şi moarte. Amintirea acestui remarcabil eveniment a supravieţuit în tradiţia iudaică (Eclesiasticul 44,16), în raportul creştin (Evrei 11,5; Iuda 14), şi chiar în legendele păgâne. Apocrifa Cartea lui Enoh îl descrie pe patriarh ca sfătuindu-l pe fiul său şi pe toţi contemporanii săi şi avertizându-i despre judecata viitoare. Cartea ebraică a jubileului spune că el a fost luat în paradis, unde scrie sentinţa de judecată a tuturor oamenilor. Legendele arabe fac din el inventatorul scrisului şi al aritmeticii. Plecarea sa trebuie să fi produs o impresie teribilă asupra contemporanilor săi, dacă judecăm după extinderea răspândirii istoriei lui Enoh generaţiilor de mai târziu. Viaţa exemplară a lui Enoh cu punctul culminant al gloriei sale face dovadă în zilele noastre despre posibilitatea trăirii într-o lume rea fără să fii ,,din ea”.