49:7 Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată, Şi furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi împărţi în Iacov, Şi-i voi risipi în Israel.
Îi voi împărţi. Deoarece fraţii comiseseră această crimă împreună, urmaşii lor urmau să fie împărţiţi sau răspândiţi în Canaan. Ei nu aveau să constituie seminţii independente. Împlinirea acestei preziceri a fost limpede în momentul când Israel s-a întors în Canaan. Când Moise a făcut numărătoarea lui Israel a doua oară, Simeon devenise cea mai slabă dintre toate seminţiile (Numeri 26,14) şi, în binecuvântarea lui Moise, Simeon a fost întru totul trecut cu vederea. Această seminţie nu a primit nici un fel de teritoriu ca moştenitor, ci doar o serie de cetăţi înăuntrul hotarelor lui Iuda (Iosua 19,1-9). Deoarece familiile lui Simeon, în general, au crescut numai puţin (1 Cronici 4,27), cei mai mulţi din ei au fost în cele din urmă absorbiţi de seminţia lui Iuda. Alţii au migrat în două serii spre regiunile de dincolo de hotarele Ţării Făgăduinţei (1 Cronici 4,38-43).
În locul unei moşteniri teritoriale, Levi a primit 48 de cetăţi, risipite printre celelalte seminţii (Iosua 21,1-42). Totuşi, risipirea lui Levi în Israel a fost transformată într-o binecuvântare pentru toţi, prin alegerea unei seminţii la preoţie. Deşi Iacov a retras drepturile de întâi născut de la Ruben şi a pronunţat un blestem pentru crima lui Simeon şi Levi, el nu i-a dezmoştenit pe nici unul din ei. Istoria de mai târziu a lui Levi este o ilustrare cum poate fi împlinit un blestem, şi totuşi să ajungă o binecuvântare pentru toţi. La Sinai, urmaşii lui Levi au stat singuri de partea dreptăţii, în timp ce toţi ceilalţi au căzut (Exod 32,26), iar din acest motiv a fost numită ca seminţie pentru conducere religioasă. Cu toate că blestemul lui Iacov, ca si să nu primească nici o moştenire, nu a fost schimbat, împlinirea lui le-a adus binecuvântare şi lor şi fraţilor lor (Numeri 18,20).