49:18 În ajutorul Tău, nădăjduiesc, Doamne!
Nădăjduiesc. Rugăciunea aceasta nu a fost pronunţată de Iacov numai în folosul lui, ci ea a exprimat încrederea că şi urmaşii lui vor primi ajutor de la Dumnezeu, după cum el a primit în viaţa sa. Este interesant să privim la patriarhul muribund în această ultim ceas de tensiune al vieţii sale. Deşi cele mai multe cuvinte ale sale par a fi fost spuse prin inspiraţie, această rugăciune exprimă în mod evident simţămintele sale naturale. O uşurare bruscă din tensiune, sau un accident neaşteptat pot să descopere standardul nivelului spiritual al cuiva. De pe buzele unui om poate ieşi un blestem, de pe buzele altuia o expresie lipsită de sens, iar de pe ale altuia poate ieşi o rugăciune. Adesea este nedrept a judeca pe un om din cuvintele spuse într-un moment neaşteptat, dar Iacov ar suporta o astfel de probă. Anii înşelătorului trecuseră de mult, el aparţinea acum societăţii celor aleşi ai lui Dumnezeu.